vineri, 27 noiembrie 2009

OM BUN 2009



In data de 14 decembrie 2009 va incepe Festivalul de muzica folk OM BUN care se va desfasura si in datele de 15 ,16 decembrie la Teatrul Nottara . In data de 15 decembrie vom avea parte de lansarea albumului "Cantec pentru prieteni" Tatiana Stepa ... Haideti sa omagiem asa cum se cuvine vocea de aur a muzicii folk si sa ii multumim ca s-a daruit noua prin muzica .. Pretul unui bilet este de 40 lei /seara ,detalii pe adresa de mail cantec_pentru_prieteni@yahoo.com.

Festivalul de Muzică Folk Om Bun 2009 se desfășoară în perioada 14-16 decembrie, la Teatrul Nottara din București.

Pe lângă programul obișnuit al evenimentului (concurs, recitaluri, gala laureaților), anul acesta cea de-a două seară va fi una omagială, dedicată cantautoarei Tatiana Stepa.

Cu această ocazie va fi lansat ultimul ei album, "Cântec pentru prieteni", conținând piese inedite, multe dintre ele necunoscute total publicului larg, create în ultimele luni de viață ale artistei.

Printre cei care vor susține recitaluri în cadrul Festivalului de Muzică Folk Om Bun 2009 se numară Mircea Vintila alături de band-ul său Brambura, Alexandru Andrieș, Ducu Bertzi, Victor Socaciu și al sau Birou Executiv, Dinu Olarașu, Mircea Baniciu, Vasile Șeicaru, Ada Milea, Țapinarii și Daniel Iancu.

În toate cele trei seri ale evenimentului, spectacolul va începe la ora 18.00.

Programul Festivalului de Muzică Folk Om Bun 2009:

Ziua I : 14 Decembrie ora 18:00
Concurs
Recitaluri: Alexandru Andrieș, Mircea Vintilă & Brambura, Ducu Bertzi și Mihai Neniță, Alexandru Zarnescu, Nicu Zota, Walter Ghicolescu, Forțele de Muncă, Ovidiu Scridon

Ziua II: 15 Decembrie ora 18:00 - Seara Omagială Tatiana Stepa
Concurs
Recitaluri: Victor Socaciu & Biroul Executiv, Ada Milea, Daniel Iancu, Dinu Olașaru, Maria Gheorghiu, Andrei Paunescu, Raul Carstea și Constantin Neculae, Cristian Buica

Ziua III: 16 Decembrie ora 18:00
Gala Laureaților
Recitaluri: Mircea Baniciu, Vasile Șeicaru, Doru Stănculescu și Sorin Minghiat, Țapinarii, Eugen Avram, Daniel Făt, Stelian Maria

Gazda Festivalului de Muzică Folk Om Bun 2009 va fi cantautorul sighișorean Adrian Ivanițchi.

Preț bilet: 40 lei / seara

Biletele se pot procura la intrare sau de pe site-ul bilete.ro.

joi, 19 noiembrie 2009

Jazzadezz neo-folk

Jazzadezz este o formatie romaneasca de down-tempo, neo-folk formata in 2005. Membrii sunt Dezdemona Mihaescu (voce) , Alin Zabrauteanu (chitara, electronice) si Calin Torsan (instrumente de suflat).
Acest material video face parte din cadrul Emisiunii Sala de repetitii (in fiecare sambata la Radio3net incepand cu ora 13 LIVE)...

vineri, 13 noiembrie 2009

Radio3net de 5ori ! La multi ani....

   Radio3Net împlineşte 5 ani. Şi atât. Adică nu prinde în cununa vieţii încă o floare, nu merge copăcel la cei cinci anişori, bla, bla. NU. RADIO3NET împlineşte 5 ani şi poartă cu mare responsabilitate şi delicateţe şi numele Florian Pittiş. Motzu, ştiu că eşti pe nor şi că nu ne-ai permite niciodată să facem din aniversări nişte evenimente deşănţate. Ştiu că eşti atent la tot ce facem noi şi ne dai semne din când în când, dacă ţi se pare că am luat-o razna şi nu suntem TOŢI PUŢINI LUAŢI ci devenim doar câte unul, aşa.
   Pentru că tu ne-ai învăţat să fim luaţi cu preocuparea de a atinge oamenii, de a fi în mijlocul lor, ne-ai arătat prin exemplul personal ce înseamnă să fii simplu, direct, discret, cald. Am scris editorialul de astăzi astfel încât tu să nu imi trimiţi săgeata de pe nor, drept în mijlocul hard-discului.
   O să fiu scurtă. Pentru că am observat că pe la aniversări, oamenii se pupă, se felicită toată ziua, se iau în braţe, îşi duc cadouri, pentru ca a doua zi să o ia de la capăt cu nepăsarea, lipsa de timp, răutăţile. Ba, mai mult, îşi şi aduc aminte cu plăcere „ce frumos a fost la ziua lui cutăriţă.........da........chiar dacă parcă nu a fost atât de atent cu noi, chiar dacă a stat mai mult cu X.”......si începe nebunia. Ştiţi din Caragiale, modelul.
Şi mai cred că, deşi motivul nu mai există, poate s-a diluat, destrămat, între timp sau a dispărut, nu e nevoie de cadouri şi de sclipici, e suficient doar să îl respectăm. Să ne spunem la mulţi ani în sân, dacă nu mai avem cui şi măcar să zâmbim în arc de cerc deschis.
   Astfel încât, eu, Nicoleta Balaci, cea care, întâmplător, era în această echipă şi când s-a născut conceptul de Radio3Net, îmi doresc, de ziua noastră aşa: să fiţi voi sănătoşi, cei care ne dedicaţi din timpul vostru, cei care ne certaţi, ne îndrumaţi paşii de multe ori, ne spuneţi că v-aţi dori altceva de la noi. Nu ştiu dacă v-aţi prins, dar am crescut împreună, deoarece acest concept new media nu era nicăieri când noi ne-am lansat şi chiar acum nu este în formula amplă propusă de noi şi, de aceea, a trebuit să bătătorim împreună un teren necunoscut, adeseori minat. Imi mai doresc să ne ducă mintea, vocile, deschiderea, să putem ţine nivelul acestui post la ceea ce Motzu a năzuit în modul lui vizionar. Îmi mai doresc să trecem prin momentele noastre grele-proaste-extraordinare tot alături de voi, ca o echipă, pentru că aşa le ducem mai uşor, bune-rele, ce or fi. Îmi mai doresc să ne fiţi alături şi în această perioadă în care am luat decizia să ridicăm puţin ştacheta, să încercăm să promovăm, noi către voi, voi către ceilalţi, idei, muzici, concepte care odinioară funcţionau, acum nu mai fac parte din ingredientele societăţii moderne. Acele valori desuete care nu mai fac obiectul preocupării majorităţii.
   Îmi mai doresc să vă pot zice La mulţi ani în fiecare zi, pentru simplul fapt că am descoperit în ziua respectivă un nou motiv să mă bucur, atât eu, cât şi colegii mei, de voi toţi, publicul nostru, cei care, de fapt, completează echipa Radio3Net „Florian Pittiş”.

text: Nicoleta Balaci

luni, 9 noiembrie 2009

Toamna baladelor folk

Zoia Alecu - recital folk la Old School Folk Club



Raul Cârstea şi Constantin Neculae - recital folk la Old School Folk Club

miercuri, 14 octombrie 2009

Nervi de toamnă


E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează

muzică - Cantos
versuri - George Bacovia

Don Quijote cavalerul tristei figuri



vineri, 2 octombrie 2009

Manifest ...

Un prim manifest'
"Cate drumuri un om ar avea de facut pana ei sa-l considere om?!
Cate mari pescarusii mai au de batut pana ajung pe nisip pentru somn?
Cate bombe vor mai sfarteca vieti intregi pan' sa le interzicem pe veci?
...
Cat de multe urechi necesare le sunt ca sa auda al drumurilor vant?
Cati mai au de murit ca sa afle in sfarsit ca oameni prea multi au murit?!
RASPUNSUL PRIETENI E VANARE DE VANT,
RASPUNSU-I VANARE DE VANT"
Al doilea manifest: Zoia Alecu - Orbii

joi, 1 octombrie 2009

Folk și suflet

"Dacă esti un adevărat artist folk, nu poţi să minţi. Aici nu mai este vorba de cosmetizare, nu mai poţi mima sentimentul sau să faci playback", spune Maria Gheorghiu, un artist care s-a născut şi a copilărit la Reşiţa şi a răzbit în "jungla" din Bucureşti.

Folkul ţine de modă?

"În niciun caz nu ţine de modă. Folckul ţine de starea de spirit a fiecăruia dintre noi. Dacă ea există, există şi folkul. Dacă aceasta este nedezvoltată, nici folckul nu există. Pot exista anumite curente care să fie mai mult sau mai puţin gustate, pentru că şi folkul are etape de dezvoltare, dar câtă vreme el transmite o stare extraordinară, rămâne folk."

Ce reprezintă pentru tine muzica?

" Ai putea să trăieşti fără să cânţi?Nu aş putea să trăiesc fără muzică. Pentru mine muzica este modul suprem de a trăi. A fost în mine încă înainte de a mă naşte. Provin dintr-o familie de muzicieni şi din partea mamei şi din partea tatălui, doar mama nu a cântat. Pentru că-şi dorea foarte mult un copil care să cânte, mama mea stătea cât este ziua de lungă cu burta lipită de aparatul de radio, pentru a-mi induce mie dragostea pentru muzică. Şi uite că a reuşit. În ziua de astăzi, fac şi muzică, şi radio. "

Da, pe lângă muzică, te ocupi şi de radio.

" Emisiunea la radio se numeşte "Clubul de Joi", are loc în fiecare joi de la ora 21.00 la 24.00, la Radio Bucureşti. "

Ai şi o emisiune de televiziune.

"Da, iar în ultima vreme am avut satisfacţii deosebite şi la televiziune pentru că am reuşit să aduc în faţa publicului şi lucruri inedite. Emisiunea se numeşte "În căutarea folkului pierdut", la TVRM, un post universitar, şi este foarte urmărită de către tinerii. Fac această emisiune de un an şi jumătate şi am semnale din ce în ce mai multe şi mai frumoase, că este urmărită şi aşteptată. Pe lângă portretele pe care le fac cu artiştii, există şi momente speciale pe care le vedem mai puţin la celelalte televiziuni comerciale şi în niciun caz la cele care trăiesc doar din goana pentru senzaţional. "

Ai declarat că dacă ar fi să o iei de la capăt în muzică ai alege tot folkul, dar ai învăţa chitara cu un profesor, inclusiv chitara clasică...

"Ceea ce fac eu pe chitară este mult peste media a ceea ce se întâmplă astăzi, însă consider că totuşi nu este suficient. Altfel te dezvolţi şi din punct de vedere componistic, în momentul în care ştii foarte bine instrumentul acesta. Mi-aş fi dorit să stăpănesc foarte bine acest instrument. Mă uit cu mare admiraţie la colegii mei, cei care ştiu chitara foarte bine şi mă gândesc că poate piesele mele ar suna altfel dacă aş fi fost total dotată din punctul acesta de vedere."

Care este legătura între folk şi fado?

"Există o legătură foarte strânsă între folk şi fado pentru că amândouă lucrează cu sensibilitatea, cu sufletul artistului. Se ştie foarte clar, fado este este doina portugheză. E cântecul trist care scoate la suprafaţă tot ce are mai frumos portughezul în el. Mie fado mi s-a potrivit mănuşă. Mi s-a spus de mai multe ori că aş putea să cânt acest gen de muzică. Mi-aduc aminte că la primul meu recital în Franţa, nici nu mai ştiu câţi ani au trecut de atunci, francezii m-au comparat cu ale lor cântăreţe de fado şi mai mult decât atât mi-au oferit în dar casete cu muzică portugheză. Ei mi-au spus că după vocea şi felul meu de a fi, mi s-ar potrivi acest gen. La vremea respectivă, am receptat doar acestă informaţie şi am abandonat-o într-un sertar al memoriei. Anul trecut însă, s-a declanşat dorinţa de a cânta fado. "Curcubeul" sufletului meu, cel care a văzut tot ce e mai frumos în mine şi căruia îi datorez starea mea de graţie, ca femeie, mi-a spus: "Tu parcă eşti venită din mare şi cântecele mării ţi se potrivesc foarte bine. De ce nu încerci să cânţi fado?". În ziua în care am vorbit despre acest lucru, mi-a şi trimis pe mail un link către Dulce Pontes. Pentru că am simţit acel cântec foarte aproape de mine şi pentru că doream să-i fac o bucurie iubitului meu, l-am învăţat foarte repede. Aşa am descoperit dragostea pentru fado şi de atunci o dezvolt. Când mi-a venit confirmarea chiar din partea artistei pe care o ascult şi pe care o admir, Dulce Pontes, atunci mi-am dat seama că nu am greşit şi că nu este o întâmplare că am început să cânt fado. Una din prietenele mele dragi a ascultat o înregistrare făcută într-un club cu acest cântec şi i-a trimis-o lui Dulce Pontes. Artista a trimis un răspuns care pe mine m-a lăsat fără grai: "Are voce fatidică şi blândă, cu un accent portughez rotund. Poate cânta fado cu succes. Cred că pentru ea muzica este o raţiune de a trăi, nu oricine cântă fado pentru că muzica fado trebuie trăită cu fiecare celulă, o atingere de aripă sau un zbor frânt, o iluzie sau utopie, plâns sau bucurie, bine sau rău. Toate se găsesc în această fiinţă a lui Dumnezeu şi sunt bucuroasă că ne aflăm sub acelaşi soare". Nu poţi să cânţi fado dacă nu ai sufletul foarte mare şi foarte deschis, în fado nu poţi să minţi. Aşa cum şi în folk, zic eu că, nu poţi să minţi. Dacă eşti un adevărat artist folk nu poţi să minţi. Aici nu mai e vorba de cosmetizare. Aici nu mai poţi mima sentimentul sau să faci playback. Nu, aici ori ai ceva de oferit şi te oferi până la dezintegrare, ori te ocupi cu alte lucruri. "

Ţi s-a recomandat să urmezi drumul muzicii clasice deoarece vocea ta se încadra foarte bine în registrul muzicii de operă sau operetă. De ce ai ales folkul?

"Totul s-a întâmplat din cauza poeziei pentru că, absolut întâmpător, am mers la o şedinţă de cenaclu unde am citit parte din versurile pe care le scriam la vremea respectivă. Acolo am descoperit o lume în care poezia putea fi pusă în valoare şi am considerat că folkul este singurl gen care poate face poezia mai accesibilă. Nu toată lumea ascultă poezia recitată, când ea este cântată este deja altceva. Mi se părea că folkul este acel lucru total pe care îl poţi face atunci când ai ceva frumos în suflet de transmis celor din jurul tău."

Până la urmă, în '93, când ai câştigat trofeul la "Om Bun", cine te-a numit "Joan Baez a românilor", Socaciu sau Sterian?

"Victor Socaciu a fost cel care mi-a zis chiar pe scenă "Joan Baez a românilor". El mi-a spus aşa, dar ca să fiu sinceră, era un citat din presa franceză care mă numise aşa după primul meu concert pe care l-am avut în Normandia, la Cayenne. Întâmplarea n-a avut loc în cadrul festivalului "Om Bun", ci la emisiunea Marinei Almăşan-Socaciu, "Ceaiul de la ora 5", realizată la Arad.În acea emisiune, oaspete de oanoare era Helmut Ducadam, iar eu am fost invitată să cânt. La vremea respectivă, Lucia Sterian era psihologul emisiunii. Pentru că i-a plăcut foarte mult vocea mea atunci când m-a auzit cântând la repetiţii, l-a sunat pe vali Sterian şi l-a atenţionat să urmărească emisiunea pentru că va auzi ceva care îi va fi pe plac. "

Cu Vali Sterian ai avut o relaţie profesională aparte. Printre altele, împreună aţi reuşit să scoateţi la lumină un cântec care se afla în tine şi care te reprezintă. E vorba de Maria de Mangop. Care este povestea acestui cântec?

"Chiar spuneam, la un moment dat, că simt că mă locuieşte o prinţesă bizantină de demult. Iar multe lucuri care mi s-au întâmplat parcă mi-au confirmat asta. Poezia, Maria de Mangop, am primit-o alături de altele, de la un grup de poeţi din Piteşti. Ei ascultaseră primul meu album "Lacrimi în flăcări" şi mi-au trimis o scrisoare în care au scris mai multe poezii. Erau poezii care, spuneau ei că, mă de definesc. Aurel Sibiceanu, cel care a scris Maria de Mangop, aşa mă vedea din ceea ce cântam eu, ca pe Maria de Mangop. De văzut nu mă văzuse niciodată în carne şi oase.Când am primit scrisoarea, poezia aceasta mi s-a lipit imediat de suflet. În timp ce o citeam m-a străbătut un fior extraordinar, m-am închipuit în acea lume uitată şi am simţit că de acol vin. Melodia am compus-o foarte repede. Am lucrat această piesă cu Adrian Ordean, am imprimat-o, însă nu era ceea ce trebuia. Vali Sterian a simţit acest lucru şi mi-a spus: "Tu eşti Maria de Mangop, trebuie să facem piesa să te reprezinte". Am stat de vorbă, înainte de a o imprima, luni de zile. La un moment dat ajunsesem la starea de exasperare, pentru că tot veneam la Bucureşti, la vremea respectivă locuiam în Reşiţa, şi nu imprimam. Înregistram alte lucruri, dar nu şi piesa aceasta. Vali mi-a spus să nu mă îngrijorez pentru că trebuia să ştie foarte clar cum am gândit eu piesa, să se convingă dacă eu ştiu exact cine este Maria de Mangop şi dacă sunt într-adevăr Maria de Mangop. Într-una din seri mi-a spus: "Da, tu eşti Maria de Mangop, putem să ne apucăm de treabă". Dacă ascultaţi cu atenţie această piesă, o să vedeţi că acolo niciunul din instrumentele care se aud, nu este pus întâmplător. Nicio frază muzicală, fiecare instrument reprezintă ceva, vine din acea vreme uitată. Este un tot unitar. Vali ţinea foarte mult la această piesă, iar eu o cânt numai când simt că publicul merită cu adevărat această piesă. Nu o când oriunde şi pentru oricine."

Ce iubeşti cel mai tare şi ce deteşti cel mai mult în lumea în care trăim?

"În general iubesc toate lucrurile bune, frumoase şi luminoase, dar nu pot spune că iubesc ceva în mod special. Aş putea spune ce detest: în momentul în care simt un om că minte, că e ipocrit, că vrea să te fure sau să te bârfească, am închis căile de comunicare şi i-am întors spatele. "




Site Maria Gheorghiu: http://www.mariagheorghiu.ro/

Articol realizat de Silvana Chiujdea

Video: Folk4me

miercuri, 16 septembrie 2009

"Cîntec pentru Tatiana"

Magda Pukas și Vali Moldovan


Vasile Șeicaru


Nicu Zota, Emeric Imre și George Nicolescu


Andante (Raul Cîrstea și Constantin Neculae)



Ilogica ei serenadă!
"Multe cântece din repertoriul ei sunt dacă nu foarte triste, atunci (dacă ai răbdare şi stare să le asculţi), cel puţin premonitorii . Aici e paradoxul şi partea de ilogic!
Se ştie că folk-iştii nu prea au luat versuri din cărţi, ci mai degrabă versurile şi-au luat drumul lor firesc în volumele poeţilor, după ce au devenit cântece! Aşa s-au întâmplat lucrurile la Cenaclul Flacăra, unde s-au scris poate cele mai frumoase, mai durabile şi mai tulburătoare cântece! După ce se năşteau cântecele, Adrian Păunescu le publica în volumele sale! De aceea fiecare cântec are câte o poveste pe care mulţi dintre voi, cei care iubiţi necondiţionat acest gen de muzică, nici măcar n-o bănuiţi! Doar o parte din mirajul unui cântec, oricât de tulburător ar fi el, i se datorează autorului de muzică, cealaltă, numai poetului! De aceea aproape nimeni nu cunoaşte nimic din "atelierul" intim al naşterii unui cântec! Suferinţele din interiorul Tatianei nu le cunoştea decât ea. Dar ce deschisă era calea pe care o cunoştea doar ea să ne transmită! Fără să-şi propună ceva, doar să facă!.../pe-aici sunt cetăţi, nu sunt case/miroase a mugur strivit/abuzul obloanelor trase/se cere a fi pedepsit/...Dincolo de viaţa pe care o căuta şi nici măcar nu bănuia că tocmai o trăia, Tatiana întâlnea contraste numai de ea văzute, numai de ea simţite! De aceea sub ochii închişi ai "nebunului" artist cu ochii închişi, nimeni nu va bănui ce lumi se închid! Ce diferenţă între artist şi om adeseori! Nici o legătură nu are una cu alta! Una e omul, altul artistul! Artistul e atins de îngeri, e doar cel ce aduce semenilor un semn, un mesaj, o taină, o veste! De asta acum când scriu aceste cuvinte mi-e atât de dor de ea, lipsa ei mă doare ca şi cum o parte din mine a plecat definitiv, nici eu nu ştiu unde, doar că sunt mai sărac cu un vis! Câteodată spunea câte ceva de rămâneai pe gânduri.
La o emisiune, în spaţiul oferit mie pentru o oră şi jumătate (lucru care mi se întâmplă foarte, foarte rar), le-am invitat pe Tatiana, pe Maria şi pe Zoia! Am făcut o mică regie înainte de intra în direct, şi ţin minte că atunci când ne-am întâlnit în cabină, Tatiana s-a apropiat de Zoia, a privit-o senin cu un zâmbet abia perceptibil, a îmbrăţişat-o, şi i-a spus usor la ureche... nu atât de încet încât să n-o aud... "nici nu ştii cât mă bucur să te văd, legendo"!... după care au început să râdă, să facă haz de situaţie! Cât de frumos se întâmpină folk-iştii câteodată! Cât de moral e acum să judeci muzica asta numai după cât de tristă este ea (unii spun deprimantă), lacrima venind spre tine ca un sol-vestitor, iar invitaţia subtilă de a intra în poveste atât de discretă, nu e cazul să vă spun aici, poate altă dată, poate niciodată!.../dar nu este dat ca să vadă/aşa cum prin veacuri mă plimb/ilogica mea serenadă/se-ntoarce-ntr-un timp, fără timp/...Aşa cânta Tatiana când nici nu bănuia cum o priveam din culise, noi cei care încercam să-i desluşim trăirile atât de bine ascunse şi atât de uşor mărturisite dacă erai atent!
Ea n-a deranjat pe nimeni niciodată, n-a cerut şi nu a aşteptat favoruri, a găsit locul cel mai îndepărtat de lume atunci când apărea la un concert până să-i vină rândul la cântat, nu a spus că-i este rău, dar nici că e fericită, se bucura vizibil când asculta vreun cântec pe sufletul ei, de când o ştiu îşi căuta câte un loc în care să stea, patru pereţi unde să locuiască şi să viseze, să locuiască cu chirie, şi ea să nu fie prea mare. Îşi făcea probleme pentru fraţi, părinţi, pentru fiul ei, iar când a început să-i piardă pe drum, s-a închis tot mai mult în ea, aşa cum fac mulţi, fără ca cineva să bănuiască zilele şi mai ales nopţile când muşcă din pernă sau din pământ, fără martori, destăinuiri sau exagerări! Starea de milă la adresa ei a dezgustat-o şi a respins-o de la început, şi atunci când simtea că vine vorba de aşa ceva, dispărea ca şi când n-ar fi fost acolo! .../nu te mai găseam/şi am scos ocheanul/dincolo de geam/ vuia oceanul.../Pronunţă-i numele, ascultă-i muzica şi iubeşte-o necondiţionat dacă imaginea ei ţi-a captat măcar pentru câteva secunde atenţia!" Vasile Şeicaru
"Nu e de ici, de colo să ştii că Dumnezeu ţi-a modelat sufletul din cel mai bun aluat şi apoi ţi-a dat drumul în lume să te dăruieşti, să te risipeşti şi apoi să te aduni iar doar pentru că aşa a fost voinţa Lui şi doar pentru că ştia că noi aveam nevoie de o lecţie de moralitate, de verticalitate, de puterea exemplului" Maria Gheorghiu
Şi totuşi, există...
Unii oameni pe care-i întâlneşti pe parcursul vieţii lasă în urma lor un dor veşnic. Sunt momente când ţi-e atât de dor de cineva încât l-ai smulge din amintiri ca să-l poţi îmbrăţişa cu adevărat. ''...''
"În Anul Domnului 2008, pe ţărmul unei mări dragi, în cadrul unui festival de notorietate, Magda Puşkaş îi dedica surorii ei de suflet şi cântec, Tatiana, o "Baladă de-nourare". "Până dincolo de dor,/ Coborât-am să-mă-nnor/ Cu tristeţea să mă-nchid/Într-o lacrimă de frig." A venit anotimpul în care, uite, verbele noastre au căpătat cenuşiul trecutului, dar dacă vom aplică dialectul inimii inventat de Tatiana şi lăsat nouă prin cântecele sale, târziul şi trecutul vor avea numai valoare istorică în muzeul sentimentelor adevărate. "Până dincolo de mine/Am plecat cu nu ştiu cine/ Prin tăceri mă videcam/ Dintr-o lacrimă cântam." Ea ne-a dăruit fiecăruia mai mult decât ne aşteptăm şi a făcut-o printr-un amestec unic, original, de ingrediente: responsabilitate faţă de darul cu care a binecuvântat-o Dumnezeu, abilitatea de a gândi şi conversa cu umor şi bun simţ, atitudine de învingător în faţă încercărilor vieţii. Şi pentru că marile realizări, marile pasiuni presupun multă energie şi mari riscuri, a trăit anii cu care a fost hărăzită cu intensitatea unei fuziuni nucleare a lutului stelar. "Până dincolo de dor/ Dor prin lut trecut/ Dincolo de lume, de mine/ Printr-o lacrimă cântam/ În tăceri visam/ Că mă pot acolo ascunde." Dar nu cred că e cazul să socotim anii, ci să numărăm zilele fericite.
Din ele şi-a generat forţa ca din tristeţe să fie bună, multiplele încercări au făcut-o mai puternică şi, după toate acestea, a rămas umană, găsindu-şi propriul mod de a fi fericită, transformând în valoare tot ce i-a ieşit în cale. "Până dincolo de fir/ Am plecat ca să mă mir?/ Şi simţeam şi mă miram/ Că prin cântec reînviam." Şi atunci când boala i-a atins trupul, Domnul i-a dat înţelepciunea de a se exprima arătând importanţa darului care e iubirea şi viaţa, luptând pentru ele până în ultima clipă. "Până dincolo de lume/ Am plecat spre nu ştiu unde/ Prin tăceri mă vindecam/ Dintr-o lacrimă cântam." Moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea. Prin "Vă las cântecele mele" şi-a asigurat tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte sufletească.
Nu ne rămâne decât să ne hrănim din ele nemurirea sufletului cu toate acestea azi, pentru mâine poate fi prea târziu. "Colo dincolo de dor/ dincolo de fir/ Într-o margine pluteam/dintr-o lacrimă cântam/prin cântec reînviam." Magda Puşkaş
video: Folk4me


vineri, 28 august 2009

"Halta unor nebuni fericiti"-Astazi e ziua ta Maria...


"Dacă ar fi să rememorez câteva din întâmplările dragi din trecut, una dintre ele ar fi naşterea fiicei mele în urmă cu 23 de ani, aceea a reprezentat împlinirea mea ca femeie, au fost apoi întâlnirea cu Joan Baez, căreia am avut şansa să-i înmânez discul meu de colinde şi să-i spun că datorită ei am apucat drumul folk-ului, şi încă una dragă, aceea în care Leopoldina Bălănuţă mi-a spus: «Tu nici nu ştii ce aură există în fiinţa ta!», acesta fiind de fapt şi momentul în care mi-am conştientizat menirea artistică. Am primit de curând şi o confirmare venită din Portugalia, de la una dintre cele mai mari cântăreţe de fado, Dulce Pontes. A ascultat înregistrarea mea din concert cu fado-ul «Cancao do Mar» şi a scris aşa: «Are voce fatidică şi blândă, cu un accent portughez rotund. Poate cânta fado cu succes. Cred că, pentru ea, muzica este o raţiune de a trăi, nu oricine cântă fado, pentru că muzica fado trebuie trăită cu fiecare celulă, o atingere de aripă sau un zbor frânt, o iluzie sau utopie, plâns sau bucurie, bine sau rău. Toate se găsesc în această fiinţă a lui Dumnezeu şi sunt bucuroasă că ne aflăm sub acelaşi soare». Am lăsat pentru final cel mai important lucru. Sunt extrem de fericită şi recunoscătoare pentru faptul că Folk You!, anul accesta, a însemnat mult mai mult pentru mine decât un recital de 30 de minute în faţa a 10.000 de oameni frumoşi, veniţi la malul mării pentru întâlnirea cu spiritul lui Florian Pittiş («Pomul vieţii creşte mândru unde spiritul e viu...», vă amintiţi?... Încercaţi să vizualizaţi afişul festivalului de anul acesta), dar şi cu artiştii de excepţie în faţa cărora am făcut reverenţă. Faptul că am primit girul de a prezenta maratonul de la Vama Veche (trei zile însumând 24 de ore de spectacol) şi că am reuşit să mă achit de sarcina primită, mă îndreptăţeşte să cred că şi anul acesta am mai câştigat o bătălie, cu sau fără coroniţa de învingător. Trăgând linia şi făcând socoteala, am mai urcat o treaptă. Mai sunt destule, ştiu, dar la fel de bine ştiu şi că voi ajunge acolo SUS!" (sursa Jurnalul national )

Folk4me te saluta si iti ureaza un "CALDUROS LA MULTI ANI"

duminică, 16 august 2009

Adio, adică rămîi...



Atît de ireal şî totuşi e real... Într-un interviu acordat de colega mea de la Radio3net,Mădălina Ion spunea " Radio 3net sa nu uiţi niciodată cine ti-a dat viaţă!"...ce legătură are acest mesaj cu blogul meu ei bine aş putea parafraza " Folk4me să nu uiţi niciodată cum ai prins aripi" ...o întîmplare frumoasă la malul Mării ...cîntec şi voie bună...astea toate la Folk You 2008... pe vremea aia blogurile erau la modă... eu sunt împotriva prostiei si a mitocăniei... nu am vrut să merg in pas cu moda dar gîndindu-mă că nu sunt aşa de talentată să realizez un site cu şi despre folk m-am hotărît să mă prind în horă cu ceilalţi ...şi să concep acest blog cu şi despre folk... atît cît se poate ...e uşor să administrezi un blog să-l manevrezi să te joci cu el...şi pas cu pas ...Rugă la Marea Neagră, apoi R3member Motzu Pittiş ...apoi Baniciu cu Eşarfa in dar şi tot aşa...am mers la multe concerte folk si poate prea putine...am filmat cînd am avut ocazia si am postat pe acest blog... asa ca l-am redenumit videoblog folk... toate filmarile aproape ...înafară de Darul-Maria Gheorgiu, îmi aparţin 100% ... am făcut parte la acel eveniment... şi e atît de frumos să descoperi o lume în care muzica primează nu banul... poate că in partea de culise si banul are locul lui dar nu e treaba mea ci a lor...suntem oameni şi din păcate nu prea am avea cum să supravieţuim fără un leu şi jumătate in buzunar... Aşadar şi prin urmare vorba lungă sărăcia omului ...a noastră... vă propun să vă uitaţi peste postări dacă nu aţi făcut-o deja şi ne reauzim data viitoare...

vineri, 7 august 2009

...

... cuvintele îmi sunt fără rost ... am conceput acest blog acum un an imediat după Folk You 2008 ...imediat după ce am încercat să realizez primul meu videoclip folk ... la Marea Neagră...ca o Rugă ce mi-a fost ascultată... Folk4me a prins viaţă postînd un clip...căutînd articole interesante cu şi despre artiştii din muzica Folk...Legendarii muzicii FOLK...
M-am temut că am aterizat prea tîrziu în această lume minunată...un om şi o chitară... o voce si cuvinte sincere... mi-am continuat drumul încercînd să nu plătesc amenzi la fiecare filmare de clip folk...mini productii proprii.... sunt recunoscătoare tuturor celor care au participat...artişti, prieteni...

sâmbătă, 13 iunie 2009

"Un dar din inima"

Darul - Maria Gheorghiu




(va ofer bonus sa ascultati urmatoarea poveste audio


Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele. Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde. “Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa”, îsi sopteau uimiti oamenii. Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre. A-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul. Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum. Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
(va ofer bonus sa ascultati urmatoarea poveste audio Un dar din inima (audio -poveste populara rusa click pe link)

joi, 11 iunie 2009

Ingerul si ghiocelul

Ingerul si ghiocelul click pe link ... (inregistrare din "Cutiuta povestilor" de la KidsRadio)
de Iulia Hasdeu

Într-o zi, un înger zbura în vazduhul limpede leganându-se printre stelele stralucitoare. La fiecare stea se oprea si culegea o floare la întâmplare. Si dupa ce adunase câte una din fiecare lume a universului, facând astfel în brate un buchet ceresc, s-a pogorât pe Pamânt si a cules si de aici o floare la întâmplare
Apoi, urca din nou la cer si disparu sub bolta de azur. Florile de pe Pamânt, care îl zarisera pe îngerul stralucitor, fara a vedea însa si floarea ce o luase, se întrebau geloase care dintre ele era fericita surioara pe care o alesese îngerul si o luase cu sine.
- Este un trandafir, spuneau trandafirii.
-Este un crin alb ca si el, spuneau superbii crini.
- Nu, este o floare de portocal cu parfum divin,încercau sa convinga portocalii.
-Va spun eu, suratelor, ca nu poate fi decât o lalea, striga falindu-se o lalea splendida.
Chiar si violeta, atât de modesta de obicei, aspira la cinstea de a avea o sora în Rai si sustinea cu blândete ca îngerul luase cu el o violeta.
Singur, ghiocelul statea deoparte, în tacere.Celelalte flori uitasera de el.
Deodata, din înaltul cerului o lacrima ca o perla cazu si prinse a straluci pe ghiocelul cu tulpinita frânta. Îngerul nu mai aparu; însa o voce divina strabatu vazduhul înmiresmat, ca o ruga blânda si necontenita.
-Biata floare, zise , floare cu adevarat modesta; pentru ca te-am vatamat, cere-mi
o rasplata; spune-mi, ce doresti?
- Mai nimic, raspunse ghiocelul.
- Vrei parfumul trandafirului?
Nu.
- Stralucirea lalelei?
- Nu.
- Albastrul brebenelului?
- Nu.
- Frunza parfumata a lamâiului?
- Nu.
-Atunci, ce doresti?
- Pentru ca îti face placere sa-mi oferi un dar, Stapâne, da-mi voie sa ma nasc si sa
înfloresc iarna, sub zapada si promoroaca si fa ca la mireasma mea îmbatatoare, la
aparitia mea binecuvântata, oamenii înaspriti si înfrigurati de vânt si de ger sa se
simta încalziti si întariti de speranta apropiatei primaveri, a soarelui de foc cu
raze divine.
Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zâmbeste dupa urâcioasa iarna, alb ca si cum ar mai purta înca urma lacrimii sfinte.

vineri, 29 mai 2009

Imperfect - Ovidiu Mihăilescu


Muzică şi text Ovidiu Mihăilecu

Actor Andra Trifan

Autor (video) Brînduşa Balan


"Iubirea este cînd ai chef de joacă
cînd nu-ţi mai pasă findcă trece timp
cînd lumea piere findcă ai în faţă
fiinţa după care năzuiai
Iubirea este cînd doreşti să darui
tot focul care-n pieptul tău s-a copt
cînd joci o împărăţie de ritualuri
pe un singur şi adevărat sărut
Iubirea este cînd te duci la moarte
ca la cea mai frumoasă sărbatoare
cînd laşi sîngele tău să ude o floare
al cărui sfînt parfum te va salva
Iubire este cînd din nebunie
nu-ţi pasă de vre-o lege sau păcat
cînd nărui trupul ca pe-o colivie
cînd mori pentru a renaşte mai curat.." (Desen)

click pe link (Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări)

website http://www.ovidiumihailescu.ro/

sâmbătă, 21 martie 2009

FolkWeb Live



FolkWeb Live va invita sa accesati blogul www.3netmedia.ro/folkweb si aici puteti gasi inregistrarile video a acestei emisiuni.
In fiecare marti de la ora 18 Ovidiu Mihailescu va readuce pe culmile folk-ului romanesc impreuna cu invitatii lui si bonus din partea casei de luni pana joi tot de la ora 18 seara de folk alaturi de Athos (Ovidiu).

sâmbătă, 7 februarie 2009

Zoia Alecu - Carari de maci

+

" Zoia a cantat nu cu glasul, ci cu sufletul "


Lansarea albumului "Carari de maci" este in data de 26.02.2009, ora 18:00, in clubul PAT si bonus din partea casei videoclipul
"Carari de maci".





vineri, 9 ianuarie 2009

Nu e FOLK dar e ceva interesant....

Buna



Radio3net a lansat anul trecut blogul emisiunii Sala de repetitii



www.3netmedia.ro/saladerepetitii



Nu ezitati sa ne vizitati! Va asteptam cu drag cu propuneri.



Cu drag,

Brandusa