sâmbătă, 21 august 2010

JoY of God






























"Copilul rade: intelepciunea si iubirea mea e jocul!Tanarul canta: jocul si intelepciunea mea e iubirea!Batranul tace: iubirea si jocul meu e intelepciunea!"

Primul zambet al copilului si primele lacrimi in ochii mamei... Este multa bucurie, dar si o tristete ancestrala, din vremuri stravechi. Getii plangeau la nasterea unui copil, fiindca o fiinta umana avea sa infrunte greutatile vietii si radeau la moarte, fiindca mergeau la zeul lor cel mare, la Zamolxis. Undeva, in adancurile nebanuite ale sufletului nostru pastram, poate, tristetea getilor, dar uitam de ea si pastram doar bucuria. Venim pe lume purtand, fara sa stim, dupa noi toate sentimentele, visele, sperantele, tristetile si bucuriile parintilor nostrii...Natura ne ajuta sa facem primul gest de autoaparare; le ascunde undeva in adancul fiintei noastre si ne lasa sa descoperim singuri daca am primit Cutia Pandorei sau Comoara lui Alladin. Copilul isi recunoaste mama, ii simte bratele ocrotitoare, ii aude vocea calda si face cunostinta cu dragostea... Copilul isi priveste si isi misca manutele: este un mare progres in evolutia lui, dar este si primul joc. Primul joc pe care il indrageste, primul joc prin care incepe sa castige experienta, sa culeaga intelepciune. Afla ce lucruri noi si minunate i se pot intampla doar daca intinde manutele... Prima despartire de mama si copilul afla ce inseamna cuvantul dor... Prima jucarie draga stricata si copilul face cunostinta cu tristetea... Jucandu-se sufletul lui regaseste sentimente umane din mostenirea parintilor sai, le imbogateste si le modeleaza. Pentru el viata este un jocul, iar jocul este viata lui. Unde si cand se termina copilaria? Poate atunci cand facem pentru prima data cunostinta cu dezamagirea? Poate atunci cand jucaria preferata este uitata intr-un colt pentru ca privim castanii infloriti? Poate atunci cand nu auzim ce spune colegul sau colega din fata noastra pentru ca nu vedem decat cel mai frumos zambet din lume? Nimeni nu stie cu adevarat... Ne trezim intr-o dimineata si ne dam seama ca lumea s-a schimbat, ca totul este altfel in jurul nostru, ca sunt o multume de lucruri si oameni despre care, pana ieri, nici nu stiam ca exista. Credem ca putem realiza orice, credem ca putem fi cei mai importanti oameni din lume, credem ca lumea se sfarseste daca biletelul pe care l-am scris nu va avea raspunsul pe care il visam. Tot ce pana mai ieri insemna viata noastra sunt doar niste copilarii pentru ca acum jocul care ne fascineaza este mult mai serios si mai profund: prima iubire. Facem totul pentru prima iubire: devenim strategi desavarsiti si concepem aproape in fiecare zi alta strategie ca sa cucerim persoana iubita, dar vrem ca totul sa para un joc, un simplu joc. Avem de undeva, din adancurile sufletului nostru, intelepciunea de a construi cel mai frumos si irepetabil vis de iubire, dar si de a merge mai departe cand ne trezim si ne trebuie armuri de otel ca sa nu fim zdrobiti. O adiere de vant ne racoreste obrajii inlacrimati si totusi nici o frunza nu se misca, totul este linistit in jur. Este doar mana unui parinte sau a unui bunic care ne sterge, in tacere, lacrimile. Linistea ne invaluie si suntem fericiti ca am regasit umarul pe care ani de zile am putut plange, bratele care ne-au ocrotit si unde ne-am simtit in sigurata. Oare cand le-am privit ultima oara, cu adevarat, ochii plini de dragoste? Oare cand i-am privit ultima oara altfel decat ca pe nistre batrani care nu inteleg nimic din zbuciumul tineretii? N-au uitat ca au fost tineri vor doar sa ne ocroteasca, au incredere in noi doar le este teama ca ni s-ar putea intampla ceva rau, ne inteleg doar ar vrea sa nu repetam greselile lor si sa avem o viata tesuta cu aur si argint. In vremuri stravechi oamenii aduceau jerfe materiale la templele zeilor pentru a afla ce le-au sortit zeii sau pentru a le cere iertare. La templul vietii se jerfesc vise si sperante, insa niciodata oracolul nu ne spune ce ne este sortit. Ne invata, in schimb, sa daruim celor din jur respect, bucurie, speranta fara sa asteptam ceva in schimb. Cand vei sti sa asculti tacerea templului vietii vei putea sa intelegi ca pentru copilul care rade intelepciunea si iubirea este jocul, pentru tanarul care canta jocul si intelepciunea este iubirea, iar pentru batranul care tace iubirea si jocul este intelepciunea.text preluat de pe un blog... *(am uitat numele blogului)

(google translate text):


"The child laughs: wisdom and love is my game! Young sings: game and my wisdom is love! Old mum: my game is love and wisdom!"

Child's first smile and first mother in tears ... It is joy, but an ancestral sadness, since ancient times. Getae crying in a baby, because a human being have to face hardships of life and laughing to death, because they went to their great god, the Zamolxis. Somewhere in the depths of our souls keep unsuspected, perhaps, sadness Dacians, but just keep watching it and joy. We come into the world wearing, without knowing, as we all feelings, dreams, hopes, sorrows and joys of our parents ... Nature helps us make the first gesture self-defense, hiding somewhere deep within us and let us find alone if I got Pandora's Box or Alladin's treasure. The child recognizes its mother, I feel the protecting arms, I hear your voice and warm acquainted with love ... The child looks at and moves his little hands: it is a big step in his evolution, but is the first game. The first game that loves him, which begins the first game to win experience, to pick wisely. Find out what new and wonderful things can happen and unless stretches little hands ... Separation of mother and child first learn what the word miss ... First broken toy and baby baby get acquainted with sadness ... Playing soul of human emotions found in his parents' heritage, enriches them and shape them. For him life is a game and the game is his life. Where and when childhood ends? Maybe when we first Meet the disappointment? Maybe when favorite toy is forgotten in a corner look for brown bloom? Can not hear when he says colleague mate in front of us to see not only the best smile in the world? Nobody really knows ... We wake up one morning and we realize that world has changed, as everything else around us, I am a happy and things people which, until yesterday, I did not even there. We believe we can achieve anything that we can be the most important people in the world, we think the world ends if scribble that I wrote will not answer you are dreaming. All up in May Days mean our lives are just childhood game because now we fascination is more serious and more deeply: first love. We do everything for first love: become strategists conceive almost perfect and every day that another strategy to conquer his beloved, but we want everything to look a play a simple game. We are somewhere in the depths of our soul, wisdom of build the most beautiful and unique dream of love, but to go further when we We must wake up and steel armor to not be crushed. A gentle breeze cools our cheeks and tears no leaf still not moving, everything is quiet around. It's just a hand of a parent or grandparent we delete the silent tears. Silence surrounds us and we are happy to have found that years shoulder days I could cry, arms who have protected and where we feel safe. I wonder when I looked last time, really, her eyes full of love? Did you I looked last time other than as Dniester elderly who do not understand anything youth turmoil? They have forgotten that they were young will only protect us, we just trust them we were afraid that something bad might happen, we understand not only would want to repeat their mistakes and have a life woven with gold and silver. In ancient times people jerfe materials brought to the temples to the gods find out what they meant gods or to ask for forgiveness. Temple life is jerfesc dreams and hopes, but never tells us what the oracle we are doomed. We learn, in turn, gave those around respect, joy, hope without expecting something in return. When will you know you can hear the silence of the house to understand that life for children that laugh is wisdom and love of the game for the young who play the game and Wisdom is love and love for old mum and the game is wisdom.

joi, 5 august 2010

Reglare Neurologica Accelerata sau mai bine spus cum sa scapi de consumul de droguri din maxim 24 de ore





Dezintoxicare extremă
Articol apărut în ziarul THE INDEPENDENT

Dezintoxicare extremă: În interiorul celei mai radicale clinicii de dezintoxicare din lume

Dr. Andre Waismann rescrie regulile pentru dezintoxicare, cu un incredibil succes. Deci de ce instituţia medicală ignoră munca sa? Nick Harding investighează.

Dr. Andre Waismann priveşte pe fereastră spre Fâşia Gaza. Vorbind într-un centru medical în oraşul israelian Ashkelon, câteva mile nord de frontierele puternic fortificate sub ameninţarea constantă a unui atac cu rachete Kassam, el explică viziunea lui. "Ţelul meu", spune el, "este ca orice toxicoman din lume să se poată întoarce într-o zi la spitalul său local general şi să spună, "bună seara, sunt dependent de opiacee. Ei se vor întinde pe o masă de tratament şi vor fi vindecaţi rapid înainte de a merge acasă sănătoşi. Va fi aşa de simplu ca o vizită la dentist."

Clinica Waismann, cu sediul în Centrul Medical Barzilai din sudul Israelului, oferă o soluţie controversată pentru dependenţii de opiacee cum ar fi heroina şi mofina, precum şi oamenii dependenţi de analgezice care conţin codeină, cum ar fi Vicodin. Waismann şi echipa sa îi "curăţă" de această dependenţă. Vărsăturile, greaţa, febra şi crampele de stomac asociate sevrajului de opiacee sunt trecute de pacient, care este sedat în timpul acestui proces, se trezeşte fără nici o dorinţă, după parcurgerea dezintoxicării. Pentru următoarele 10 luni un an, trebuie să i-a în mod regulat pastile pentru a contracara efectele heroinei sau orcărui opiaceu şi devin membri pe deplin funcţionali ai societăţii din nou. El spune că a tratat cu succes un număr de 11.000 de pacienţi în 14 ani şi se referă la tehnica sa ANR, sau reglare neurologică accelerată. El spune că inversează atât dependenţa fizică cât şi cea psihologică. Scopul lui este ca tehnica lui să fie adoptată la nivel global, este condus de o singură filozofie care l-a făcut nepopular printre cei implicaţi în programele de tratament convenţionale. El crede că dependenţa este o problemă medicală, nu una psihologică, oamenii în ansamblul lor au o dorinţă firească de a fi sănătoşi, chiar şi cei care îşi injectează heroină. El susţine că problema psihologică apare odată cu dependenţa şi dacă poţi să înfrângi dependenţa este mult mai uşor să depăşeşti problemele de sănătate mintală asociate cu aceasta.

Programele convenţionale dictează opusul, că problemele psihologice sunt în primul rând un catalizator pentru folosirea abuzivă de droguri şi că de multe ori trebuie să le trateze în tandem cu dependenţa, în cazul metadonei este pur şi simplu o comutare de dependenţă de la o substanţă la alta. Este clasicul argument găină-ou, şi în Regatul Unit, găina stă pe un cuib ţesut din aproape 400 de milioane de lire sterline alocaţi din banii contribuabililor pentru tratamentul antidrog. Waismann consideră că metodele sale de tratament oferă cea mai umană formă de tratament pentru dependenţii de opicee, indiferent că sunt dependenţi de heroină sau analgezice şi acuză politica de tratament antidrog din Regatul Unit, care favorizează consilierea pe bază de metadonă şi tratament de substituţie, de gândire înapoiată. El afirmă: "Nu contează dacă este un dependent de heroină care consumă de 20 de ani, sau un om de afaceri care a început să i-a codeină din cauza unei probleme de spate şi a devenit dependent, ei dezvoltă aceeaşi boală medicală care este dependenţa. Poţi să încerci droguri o dată sau de două ori, poate de trei sau patru ori şi iniţial poţi să alegi dacă să consumi sau nu, dar la un moment dat se dezvoltă dependenţa şi din acel moment dacă nu consumi te simţi îngrozitor. Ca o consecinţă, consumatorii dezvoltă probleme psihologice severe. Convenţia spune că dependenţii au probleme psihologice şi din cauza acestora ei devin dependenţi. Nu este cazul. Dependenţa este o dereglare a sistemului nervos central care este reversibilă. Dependenţii nu sunt supăraţi, nici oameni cu personalităţi dependente. Ei sunt prinşi într-un corp şi într-o minte care cer constant opiacee şi poate fi vindecat fără metadonă, fără consiliere psihologică şi fără să fie închişi în clinici de reabilitare. Nu pretind că aş fi un geniu – Sunt doar un doctor care este obosit să vadă cum dependenţii sunt daţi la o parte sau hrăniţi cu metadonă pentru a-i menţine sub control."

Născut în Brazilia, Waismann a fost format ca anestezist. Dar a fost în 1985, în timpul serviciului militar în armata israeliană când şi-a dat seama de natura extinsă a dependenţei de droguri, după ce a văzut cum administrarea de medicamente narcotice soldaţilor răniţi se transformă în dependenţă. "Într-o zonă de război când cineva este grav rănit, nu poţi face prea multe, aşa că îi administrezi analgezice puternice", spune el, "Ei devin dependenţi. Merg acasă şi dezvoltă probleme psihiatrice, date de medicamentele psihiatrice şi după aceea devin zombi, sunt mii de foşti militari în această situaţie." În termeni biologici, nu există nici o diferenţă între aceşti veterani de război, oameni de afaceri dependenţi de analgezice, pacienţii cu boli cronice dependenţi de morfină din spitale şi prostituatele dependente de heroină. Mecanismul dependenţei lor este acelaşi. Opiaceele îşi crează efecte ademenitoare prin acapararea unor celule din zone specifice ale creierului numiţi receptori de opiacee. Acest proces produce un efect de plăcere, sau recompensă şi ameliorarea durerii. Waismann explică: "Corpul nostru produce în mod natural endorfina care este un opiaceu natural. Dar când începi să consumi heroină, nivelul endorfinei scade deoarece creierul nu mai are nevoie să producă. Sistemul se prăbuşeşte. Dependenţa de heroină creşte, până în ziua în care corpul nu mai produce endorfină şi devii total dependent de heroină. Cu cât pui mai mult în creier, cu atât creierul dezvoltă mai mulţi receptori şi cu cât ai mai mulţi cu atât ai nevoie de mai multă heroină. În cele din urmă ajungi în punctul în care cantitatea de heroină de care ai nevoie pentru a te simţi "hight" poate fi cantitatea care te omoară."

La clinica ANR, Waismann şi echipa sa administrează medicamente folosite frecvent de anestezişti pentru a le curăţa receptorii pacienţilor de opiacee şi apoi îi blochează cu alte medicamente care îi fac inaccesibili la opiacee. Fiecare pacient este ecranat pentru a-i stabili nivelul de dependenţă şi apoi este sedat. Medicamentele sunt administrate şi constant monitorizate. Pacientul nu este conştient de procesul de sevraj, simptome care sunt de obicei incomode pentru dependenţi. După tratament, ei continuă să i-a în mod regulat o doză de medicament "blocant" Naltrexona până la un an, asigurându-se că orice consum ulterior nu va avea nici un efect. "Procedura nu durează mai mult de 36 de ore şi după aceea pacientul nu mai este dependent şi nu mai simte nici o dorinţă", spune Waismann mândru. "Asta este ceea ce poate face medicina modernă". Evidenţa şi rapoartele strălucitoare despre efectele acestui tratament sunt incontestabile şi dacă metoda Waismann şi alte programe de dezintoxicare rapidă similare sunt după cum se pretind cure minune, atunci de ce nu sunt ele oferite frecvent dependenţilor de opiacee? Israelul a fost în fruntea dezintoxicării rapide sub anestezie şi de când a dezvoltat acest tratament, Waismann a călătorit pe întreg globul pentru sensibilizarea publicului. Cruciada sa a început în Australia acum 12 ani când o revistă săptămânală, Femeia Australiană, a trimis o dependentă de heroină de 25 de ani, Joanne Frare şi fratele ei Peter, pentru a fi vindecaţi la Clinica Waismann din Tel Aviv. Această poveste a creat un interes foarte mare aşa că Waismann a fost de acord să zboare în Australia pentru a împărtăşi cunoştinţele sale medicale despre procedură cu autorităţile de sănătate publică de acolo. Când a sosit, revista a raportat: "Tocmai a externat alţi 4 australieni din clinica sa şi de la tratamentul lui Joanne Frare, mai mult de 25 de australieni au urmat. Toţi sunt sănatoşi, majoritatea sunt acasă, ei nu mai sunt dependenţi de acest blestem care este heroina. În Lismare, oraşul natal a lui Frare, mai mult de 300 de persoane, incluzând dependenţi, familii de consumatori, doctori, politicieni sau lideri de afaceri s-au înghesuit în clubul local al lucrătorilor pentru a-l auzi pe Waismann.

De atunci el a vizitat India, Cipru, Indonezia, Bruxel, Italia, Croaţia şi Kazakstan şi metoda sa a fost adoptată în mai multe clinici din lume. El spune că, cruciada sa este morală nu financiară. Strigătul său în ţările pe care le-a vizitat este acelaşi pe care îl are şi pentru Regatul Unit: "Nu-mi trimiteţi pacienţii voştri, ei deja vin. Trimiteţi-mi doctorii voştri şi o să-i învăţ." Şi uimitor el refuză să i-a bani pe rezultatele sale impresionante. "Nu voi deschide o clinică privată nicăieri", spune el, "Lucrez într-un spital guvernamental, o să predau tehnica mea oriunde în lume, gratis. Oamenii din ţările vestice dezvoltate ca Regatul Unit zboară la mine în Orientul Mijlociu (unde sunt) sub ameninţarea unui atac cu bombe, pentru a fi îngrijiţi corespunzător. Sună ciudat dar asta e situaţia. Regatul Unit a cheltuit miloane pe cercetări în domeniul dependenţei de droguri de-a lungul anilor, dar nimic nu s-a schimbat în nivelul de îngrijire pentru pacienţi. Medicina totuşi s-a schimbat. Deci atunci cum se face că, având biotehnologia de astăzi care ne permite să ştim ce se întâmplă în creier şi cum funcţionează dependenţa, nu putem să-i ajutăm pe aceşti pacienţi să aibă parte de un tratament uman?"

Totuşi, în ciuda repetatelor eforturi de a interpreta filosofia lui în Regatul Unit şi o întâlnire recentă cu ministrul de justiţie David Burrowes, principala sa cerinţă de faimă în această ţară este atât de departe, acest om care aproape a trata-o pe Amy Winehouse. Waismann a ţinut titlurile în mai când fost raportat că a fost contactat de către familia cântăreţei (deşi Winehouse a negat ulterior raportul). Waismann este de obicei discret în legătură cu acest subiect. "Nu comentez, dar am fost în legătură cu familia unei celebrităţi britanice. Mi s-a spus, ‘Suntem bine, controlăm situaţia şi nu avem nevoie de ajutorul dumneavoastră.’ Dacă încearcă să controleze dependenţa acestei persoane cu metadonă sau alt substitut de heroină, ei nu o ajută îi prelungesc boala. Am tratat multe persoane celebre, politicieni şi oameni de afaceri. Pentru fiecare dintre ei avem sute de alte persoane care nu sunt celebri. Media se concentrează pe celebrităţi, dar sunt o mulţime de oameni care mor din cauză că nu primesc tratamentul corespunzător."

Adam Catalove este un dependent de morfină de 31 de ani. La vârsta de 20 de ani i s-au prescris analgezice după ce a suferit interveţii chirurgicale radicale care l-au lăsat în dureri chinuitoare. Catalove conducea o maşină peste care a căzut o piatră, atunci valuri de durere i-au străpuns corpul. El a devenit dependent de medicamentele sale şi după 8 ani nu mai ştia dacă are nevoie de morfină pentru a-şi controla durerea sau avea nevoie de morfină doar pentru că avea nevoie de ea. El a devenit un zombi, stând pe un scaun în casa părinţilor săi şi privind cum se scurge viaţa prin ochii lucioşi ai unui dependent. Spre deosebire de Winehouse, Catalove nu a avut luxul de a alege atunci când a luat narcoticele, a devenit dependent de ele, a devenit un dependent exact la fel. Tatăl său, Simon Catalove, un om de afaceri din Scoţia de 69 de ani care a emigrat în Israel înainte ca fiul său Adam să se nască, i-a păsat de fiul său. Simon Catalove spune, "Adam ajunsese să i-a 165 mg de morfină pe zi. Nu a dormit într-un pat timp de 8 ani, era prea dureros pentru el. În schimb şi-a petrecut zilele într-un balansoar. În cele din urmă el a fost paralizat parţial într-un scaun cu rotile. Acum 3 ani el a început să reducă medicaţia şi a început să se mişte din nou cu ajutorul unor cârje, dar tot avea nevoie de 100 de mg de morfină pe zi şi era dependent. Dacă ar fi trecut o zi fără să-şi i-a doza ar fi intrat în sevraj. După atâţia ani nu poţi să renunţi dintr-o dată."

Dacă Adam Catalove ar fi trăit în Anglia, următorul pas ar fi fost intrarea într-un program de dezintoxicare, ca pacient, sau cu metadonă. În schimb la începutul acestei luni, tatăl lui l-a dus la Clinica Waismann.

"Dacă cineva mi-ar fi spus acum două săptămâni că există un tratament care l-ar face să scape de dependenţa de morfină în mai puţin de 2 zile, nu i-aş fi crezut", spune Simon Catalove. De la tratament ochii lui s-au schimbat. Este un alt om. Principala diferenţă este atitudinea lui. Este pozitiv cu privire la viaţa lui acum. A început chiar să conducă." Astfel de declaraţii de viaţă sunt impresionante, dar nu suficient de credibile pentru politica de marketing antidrog din Regatul Unit, unde programul de dezintoxicare accelerată pentru opiacee ca metoda Waismann este deseori tratată cu dispreţ. Waismnn argumentează acest lucru, "Subiectul tratamentului dependenţei de droguri nu este în mâinile medicului potrivit, este decis de către psihologi, psihiatri, asistenţi sociali."

Cercetările medicale contrazic faptul că acest proces ar fi cel mai bun pentru oameni, că lucrează pentru ei, în cel mai rău caz o face dar periculos. Totuşi în faţa utilizării necorespunzătoare a acestui tratament, un Sfânt Graal ar fi binevenit. În Anglia Ministrul de Interne estimează că sunt mai mult de 332.000 de consumatori de droguri şi în jur de 75% dintre aceştia sunt consumatori de heroină, metadonă sau alte opiacee. În Scoţia sunt 21.000 de consumatori de metadonă înregistraţi. Conform Sistemului Naţional de Monitorizare al Tratamentului Antidrog (NDTMS) din 80.000 de persoane care au început un tratament antidrog în 2006, un sfert nu au reuşit să reziste 12 săptămâni. Un studiu în Scoţia a descoperit că numai un procent de 8% din consumatori au reuşit să se abţină 33 de luni după tratament. Majoritatea au spus că heroina este principala problemă. Costul total pentru societate al abuzului de droguri este estimat la 39 de miliarde de lire sterline pe an în Regatul Unit. Bugetul pentru programele antidrog în Anglia este de 398 de milioane de lire sterline pe an. În 2006 bugetul a fost mărit cu 130 de milioane de lire sterline, dar un raport ulterior al BBC a constatat că rata oamenilor care au terminat tratamentul nu s-a modificat aproape deloc. Ca răspuns ministrul afacerilor interne David Davis a scris preşedintelui Comitetului de Conturi al Camerei Comunelor Publice descriind investiţia ca o "cheltuială masivă nereuşită". Departamentul de Sănătate a concluzionat că eficienţa tratamentului durează între 5-7 ani şi că este prea devreme pentru a vedea rezultate semnificative. În pofida costurilor uriaşe, în conformitate cu liniile directoare emise de către Agenţia Naţională de tratament pentru abuzul de substanţe, o ramură a NHS, dezintoxicarea rapidă nu este recomandată şi că "metadona orală trebuie să rămână tratamentul de menţinere pentru majoritatea consumatorilor de heroină".

Purtătorul de cuvânt Hugo Luck spune:"Dezintoxicarea în sine nu ar trebui văzută ca un leac pentru dependenţă, are un ridicat risc de recădere şi trebuie oferită numai dependenţilor care au luat o alegere decisivă, pentru a încerca o viaţă lipsită de droguri, sunt hotărâţi şi informaţi în legătură cu acest procedeu şi au o situaţie socială stabilă după dezintoxicare. NTA nu este la curent cu metoda ANR a Dr. Waismann dar în Regatul Unit dezintoxicarea ultra-rapidă pentru heroină şi abuzul de alte opiacee nu este un tratament recomandat. Alte forme de dezintoxicare sunt recomandate, dar numai într-un tratament antidrog pachet de îngrijire-planificare."

Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă Clinică studiază de asemenea tratamente şi recomandă care dintre ele trebuie adoptate de NHS. Anul trecut a emis linii directoare fără echivoc privind dezintoxicarea rapidă care afirmă: "dezintoxicarea ultra rapidă sub anestezie generală sau sub sedare (unde căile aeriene trebuie susţinute) nu trebuie recomandată. Aceasta din cauza riscului de efecte adverse majore, cum ar fi moartea." Asociaţia independentă de caritate Drugscope recunoaşte că există unele avantaje ale acestei metode, dar avertizează că este necesară o abordare cumpătată. Purtătorul de cuvânt Harry Shapiro spune "Principiul tratamentelor ca cel al tehnicii Waismann este că acestea sunt o modalitate de a trece prin simptomele neplăcute ale sevrajului fără a fi conştient de ceea ce se întâmplă. Dar pentru ca acesta să devină un remediu pentru dependenţa de heroină este extrem de înşelător pentru că înfrângerea heroinei este un proces lung. Scoaterea drogului din corp este partea cea mai uşoară, partea cea mai grea este să rezişti. Dacă dezintoxici pe cineva şi el se întoarce în acelaşi mediu rău famat în care a trăit, şansele sunt ca el să recadă." Asociaţia de caritate susţine o gamă largă de opţiuni de tratament, dar avertizează că dependenţa de heroină care trece prin dezintoxicare rapidă are nevoie de monitorizarea de aproape a consumului de Naltrexona pentru că există riscul ulterior de supradoză, pentru că ei îşi pierd toleranţa la heroină. Shapiro continuă: "Aceste tratamente nu sunt disponibile în NHS, deşi oamenii trec peste obstacolele sevrajului, dincolo de asta nu exista cereri. După asta este la alegerea consumatorului şi de suportul pe care îl au în jurul lor, astfel încât în acest sens nu este diferită de alte metode. Metodele de lucru sunt diferite pentru fiecare persoană, Narcoticii Anonimi sunt eficienţi pentru diferite persoane, ca şi metadona. Nu poţi trata toate persoanele dependente de droguri la fel. Fiecare este diferit şi reacţionează diferit la fiecare tratament."

Şi în toate acestea se află lupta dificilă a lui Waismann – un există un consens pentru a lui credinţă că dependenţa este o boală şi poate fi îndepărtată de la un pacient asemenea unui apendice infectat. El rămâne neperturbat privind către pereţii inpenetrabili ai frontierei Gaza şi dincolo de ură şi rachete, el ştie că are o bătălie în mâinile lui. "M-am luptat în Israel timp de 10 ani pentru a mi se permite să-mi folosesc tehnicile într-un spital guvernamental", a spus el. "Oamenii nu au putut crede că cineva ar putea renunţa la 20 de ani de dependenţă de heroină în 36 de ore fără durerile sevrajului şi fără dorinţă. Sună prea frumos să fie adevărat, dar nu este. Este o mare schimbare istorică şi va dura, tot ceea ce cer este să incep dezbaterea."