marți, 13 septembrie 2011

Drumeti de stare



Tabăra de vară are țeluri ambițioase: să aducă împreună membri ai echipei și bursieri Blue Heron, să ne ajute să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, să ne stimuleze potențialul și abilitățile, să ne ofere o nouă perspectivă asupra carierei, să ne provoace cu jocuri, drumeții, lecții de echitație, teatru și multe alte activități creative pe care cei mai mulți dintre noi nu le-am încercat niciodată.

Ediția anului trecut ne-a dovedit cât de binevenită este tabara de vară, în formula pe care am adoptat-o, pentru bursierii noștri. Este felul nostru de a-i răsplăti pentru efortul și reușitele lor, de peste an, de a-i reuni într-o comunitate, alături de colegii lor din alte colțuri ale țării, de a le oferi o experiență placută și formatoare în același timp. Atelierele propuse pentru anul acesta abordează subiecte precum:
• Descoperire și valorizare personală, inventivitate
• sensibilizare şi conştientizare a propriilor emoţii şi sentimente
• metode si instrumente de invatare eficienta,
• atitudine şi reacţii comportamentale adecvate situaţional
• abilități pentru a-ți găsi job-ul potrivit și a te prezenta cu succes în fața angajatorilor
• organizare și management al timpului
• fundraising și tehnici de obținere a resurselor necesare punerii în aplicare a proiectelor tale
• drumeții
• călărie
• dans

Tabăra de vară este o ocazie excelentă de a ne cunoaște: bursieri actuali din toată țara, foști bursieri, în prezent profesioniști aflați la începutul unor cariere promițătoare și echipa Fundației:
• Stefania Magidson, președinte
• Mihaela Constantinescu, directorul programului de mentorat
• Mike Costache, vicepreședinte pentru strategie și fundraising
• Cristina Porșega, coordonator de program

Ni se alătură specialiștii agenției de comunicare If Magic, colaboratorii noștri pe termen lung:
• Alexandra Arnăutu, managing partner
• Ada Lungu, manager de proiect
• Roxana Avădănei, consultant în comunicare și relații publice

Ne vor fi alături cu energia, ideile și abordarea lor inedită, fondatorii Aed Ludens:
• Adrian Păduraru, actor
• Daniela Șerban, psiholog
• Mihai Axinte, actor
• Mirela Cioran, instructor de dans
• Brândușa Bălan, responsabil video și logistic



Încă de la înfiinţare, membrii Asociaţiei Italienilor din România şi-au propus să reclădească pas cu pas acea etapă din traseul istoric al comunităţii italiene, când ei erau profund implicaţi în modernizarea României interbelice, traseu intrerupt atât de brutal. Apartenenţa strămoşilor lor la o cultură milenară, bogată în valori extraordinare, de referinţă în istoria omenirii, i-a determinat pe etnicii italieni să-şi dorească refacerea comunităţii istorice care a avut o tradiţie în România interbelică, în acea perioadă de dezvoltare fără precedent din istoria ţării şi când, de fapt, s-au stabilit în ţara noastră cei mai mulţi italieni, marea lor majoritate din motive de mobilitate profesională. O reconstrucţie anevoioasă, dar nu imposibilă.

Asociaţia Italienilor din România - RO-AS.IT. - a fost înfiinţată în anul 1993, la Suceava, din iniţiativa unui grup de descendenţi ai emigranţilor italieni stabiliţi în zona Bucovinei, cu mult entuziasm şi dăruire, cu dorinţa explicită de a reface unitatea comunităţii italienilor din România, a cărei viaţă a fost frântă de vitregiile istoriei din ultimii 50 de ani (premergători lui 1989).
Încă de la înfiinţare, membrii Asociaţiei Italienilor din România şi-au propus să reclădească pas cu pas acea etapă din traseul istoric al comunităţii italiene, când ei erau profund implicaţi în modernizarea României interbelice, traseu intrerupt atât de brutal.
Apartenenţa strămoşilor lor la o cultură milenară, bogată în valori extraordinare, de referinţă în istoria omenirii, i-a determinat pe etnicii italieni să-şi dorească refacerea comunităţii istorice care a avut o tradiţie în România interbelică, în acea perioadă de dezvoltare fără precedent din istoria ţării şi când, de fapt, s-au stabilit în ţara noastră cei mai mulţi italieni, marea lor majoritate din motive de mobilitate profesională.

O reconstrucţie anevoioasă, dar nu imposibilă.

*** Asociatia Italienilor din Romania - RO.AS.IT
Tabara - O zi, o minoritate
O saptamana, o comunitate
Editia a II-a 29 august - 8 septembrie 2011
in colaborare cu : AedLudens, Primaria Brezoi
cu sprijinul financiar al: Guvernului Romaniei (Departamentul pentru Relatii Interetnice)

vineri, 6 mai 2011

Fortul 13 - privat de libertate



"Fortul 13 are o istorie incarcata: a fost utilizat ca depozit de munitii in timpul regelui Carol I, garnizoana militara pana in anul 1907 cand a inceput transformarea sa in inchisoare. Aici au fost adusi o parte din taranii rasculati. Intre 1921 si 1944, la Jilava au fost inchisi detinutii politici ai Partidului Comunist, scos in ilegalitate in 1924. In noaptea dintre 25 si 26 noiembrie 1940, au fost impuscati 64 de opozanti ai Miscarii Legionare, iar din 1946, in Fortul 13 s-a aflat lotul politic alcatuit din maresalul Ion Antonescu, ministrul de externe Mihai Antonescu, generalul Constantin Pantazi, Seful Serviciului Special de Informatii Eugen Cristescu s.a. Pe 1 iunie 1946, o parte din membrii acestui lot politic a fost executata in Valea Piersicilor, in apropierea fortului. Apoi, intre 1948 si 1964, Fortul 13 a fost o inchisoare de tranzit pentru detinutii anti-comunisti. Conditiile de tratament erau inumane: erau interzise dreptul la vorbitor, pachet si corespondenta cu familia, intre orele 5 si 22 le era interzis detinutilor sa se intinda pe pat ori sa stea rezemati etc. Plimbarea in curte avea loc in niste spatii infime, dura cateva minute si nu avea o frecventa zilnica." - http://exploratorurban.wordpress.com/2010/12/05/forturile-partea-a-7-a-jilava/ (sursa)
TV Romania Internatioan 1999






" Trăiască România!“, ultimele cuvinte ale mareşalului Ion Antonescu sau ieşirea isterică a „omului-lup“ Rîmaru - „Vreau să trăiesc! Chemaţi-l pe tata, el este de vină!“ sunt doar câteva dintre evenimentele care au avut loc în zona din spatele Fortului 13 Jilava, pe terenul numit Valea Piersicilor, locul în care erau executaţi condamnaţii la moarte.
Fortul 13 a fost construit în 1884, după planurile belgianului Henri Brialmont, ca fort militar în cadrul centurii de apărare a Bucureştiului şi a început să fie folosit ca puşcărie începînd cu anul 1907, când au fost întemniţaţi aici o mare parte dintre ţăranii care au participat la Răscoala din acel an.

Şefi de stat, criminali şi evazionişti

Între 1948 şi 1964, Fortul 13 a fost folosit de comunişti ca închisoare de tranzit pentru opozanţii regimului, iar terenul din spate, numit ulterior Valea Piersicilor sau Valea Plângerii, a fost considerat cel mai potrivit loc pentru execuţii.

Astfel, în acest loc au fost împuşcaţi la data de 1 iunie 1946 mareşalul Ion Antonescu, ministrul de externe Mihai Antonescu, comandantul Jandarmeriei Picky Vasiliu şi Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei. Pe lângă aceştia, care au condus la un moment dat destinele ţării, tot aici, la 23 octombrie 1971, a fost executat şi Ion Rîmaru, celebrul criminal şi violator în serie care a terorizat Capitala la începutul anilor ’70, dar şi Gheorghe Ştefănescu, protagonistul celui mai celebru caz de evaziune fiscală din Epoca de Aur. Ştefănescu, cunoscut sub numele de „Bachus“ a fost executat în decembrie 1981, după ce au fost găsite în locuinţa sa 19 kilograme de aur şi peste două milioane de lei. Conform legendei, când a fost întrebat de Ceauşescu ce de ce a strâns atâţia bani, Ştefănescu i-ar fi răspuns: „Vroiam să dărâm regimul“. Aceeaşi legendă spune că, în noaptea de dinaintea execuţiei, lui „Bachus“ i-a albit complet părul.

Îngropaţi în cimitirul comunei
În majoritatea cazurilor, victimele erau îngropate in cimitirul comunei Jilava, aflat la o distanţă de aproximativ cinci kilometri de inchisoare. Acesta avea o parcelă specială pentru deţinuţii împuşaţi la Penitenciarul Jilava. Pentru eviatarea problemelor, celor mai cunoscuţi dintre cei executaţi nu li s-au pus cruci. Este şi cazul lui Rîmaru, despre care se crede că este îngropat la Jilava, dar nu există nicio probă care să sprijine această ipoteză.

Ion Antonescu
S-a născut la Piteşti, la 15 iunie 1882. A fost ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război. Din 4 septembrie 1940 până pe 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi apoi şef al statului. Antonescu a luat decizia de a intra în cel de-al doilea război mondial, de partea Germaniei.

Iona Rîmaru
S-a născut la Caracal, la 12 octombrie 1946 şi fost un asasin în serie care a terorizat Bucureştiul în anii 1970 - 1971. Era student la Medicină Veterinară şi fost condamnat pentru trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, şase tentative de omor, cinci violuri şi mai multe furturi şi tâlhării. Îşi ataca victimele, numai femei singure şi de regulă blonde, doar în nopţile furtunoase. Se crede că era necrofil si canibal, multe dintre victime prezentând muşcături.
http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-_Valea_Piersicilor-esafod_pentru_Antonescu_si_Rimaru_0_295770665.html (sursa)

joi, 31 martie 2011

Cum voi trai - Catalin Stepa


.. Şi dacă Dumnezeu "pe noi, pe toţi/ din pleoapa Lui cerească/ uneori, ne plânge pe pământ", acum tu, Doamna Tatiana Stepa, eşti la El ca să-L ştergi de lacrimi.

Unul dintre "copacii fără pădure", trăind din plin iubirea şi blestemul vieţii, umil plecată în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, dar demnă, cântând în acelaşi timp bucuriile şi nedreptăţile pământului, totală, puternică, plină, frumoasă, cu vocea vibrândă a unui înger de fier, Tatiana Stepa - întruparea pe pământ a lacrimilor lui Dumnezeu - s-a alăturat pleiadei de îngeri (Florian Pittiş, Anca Parghel...) care îi cântă Lui şi şi-a uşurat trupul de povara trecerii pe pământ.
Învinsă de nemerciile vieţii, Tatiana Stepa a murit răzbunată de iubirea minunatului ei fiu (Cătălin Stepa Filipoiu) şi a prietenilor ei care au fost alături de ea toată viaţa şi vor rămâne cu ea dincolo de moarte, răzbunată de bucuria trăită în urmă cu o săptămână, când, pe malul mării, pe scena Festivalului Folk You! - Florian Pittiş, a urcat din nou pe scenă (alături de veşnic nelipsita ei prietenă Magda Puşkaş) şi a cântat în faţa a mii de oameni, iar ei, toţi cei aflaţi acolo, s-au ridicat şi au cântat împreună cu ea.

Mii de oameni i-au fost atunci la picioare, în semn de mulţumire pentru tot adevărul şi emoţiile pe care ea le-a dăruit prin cântecul şi vocea ei. Purtat de valurile mării şi de miile de suflete vibrânde din faţa ei, fără ca ea s-o ştie, cântecul ei de lebădă s-a ridicat atunci în văzduh ca o ultimă rugăciune.

Bucuria primită atunci a însufleţit-o într-atât, încât a început să se pregătească de concertul aniversar pe care colegii din cenaclu i-l programaseră pentru 16 august, concert în care aveau să-i ofere şi un premiu pentru întreaga activitate muzicală. Acum acest concert va fi unul "in memoriam".

Acum, Dumnezeu împarte cu ea tăcerea, durerea, tristeţea, minciuna, trădarea, iubirea.

sursa articol: jurnalul national
video: folk4me

sâmbătă, 19 martie 2011

Colectia video Folk4me and MotionArthoughts





Sometimes people come into your life and you know right away that they were meant to be there, to serve some sort of purpose, teach you a lesson, or to help you figure out who you are or who you want to become.

You never know who these people may be, your neighbor, your coworker, a long lost friend, or a complete stranger. When you lock eyes with them, you know at that very moment they will affect your life in some profound way.

Sometimes things happen to you that may seem horrible, painful, and unfair at first, but in reflection you find that without overcoming those obstacles you would have never realized your potential, strength, willpower, or heart.

Everything happens for a reason. Nothing happens by chance or by means of good luck.

Illness, injury, love, lost moments of true greatness, and sheer stupidity all occur to test the limits of your soul. Without these small tests, whatever they may be, life would be like a smoothly paved,straight, flat road to nowhere. It would be safe and comfortable, but dull and utterly pointless.

The people you meet who affect your life, and the success and downfalls you experience, help to create who you are and who you become.

Even the bad experiences can be learned from. In fact, they are probably the most poignant and important ones.

If someone hurts you, betrays you, or breaks your heart, forgive them, for they have helped you learn about trust and the importance of being cautious when you open your heart. If someone loves you, love them back unconditionally, not only because they love you, but because in a way, they are teaching you to love and how to open your heart and eyes to things.

Make every day count. Appreciate every moment and take from those moments everything that you possibly can for you may never be able to experience it again. Talk to people that you have never talked to before, and actually listen.

Let yourself fall in love, break free, and set your sights high. Hold your head up because you have every right to. Tell yourself you are a great individual and believe in yourself, for if you don't believe in yourself, it will be hard for others to believe in you.

You can make of your life anything you wish. Create your own life and then go out and live it with absolutely no regrets.

Most importantly if you Love someone tell him or her, for you never know what tomorrow may have in store.

Learn a lesson in life each day that you live. That's the story of Life.




"Based on experience, we are forced into the conclusion that, there are capricious casual forces insede us, directing us to do countless acts against our wills. It was only natural that premorden man interpreted these forces as good/ evil spirits thrashing around, inside him and acting as casual agents behind the thoughts, feelings over which he felt little control. " (An Introduction to the Art of Wondering De James L. Christian)







marți, 1 martie 2011

Hello spring, We hope you're here to stay!




Ingerul si ghiocelul click pe link ... (inregistrare din "Cutiuta povestilor" de la KidsRadio)
de Iulia Hasdeu

Într-o zi, un înger zbura în vazduhul limpede leganându-se printre stelele stralucitoare. La fiecare stea se oprea si culegea o floare la întâmplare. Si dupa ce adunase câte una din fiecare lume a universului, facând astfel în brate un buchet ceresc, s-a pogorât pe Pamânt si a cules si de aici o floare la întâmplare
Apoi, urca din nou la cer si disparu sub bolta de azur. Florile de pe Pamânt, care îl zarisera pe îngerul stralucitor, fara a vedea însa si floarea ce o luase, se întrebau geloase care dintre ele era fericita surioara pe care o alesese îngerul si o luase cu sine.
- Este un trandafir, spuneau trandafirii.
-Este un crin alb ca si el, spuneau superbii crini.
- Nu, este o floare de portocal cu parfum divin,încercau sa convinga portocalii.
-Va spun eu, suratelor, ca nu poate fi decât o lalea, striga falindu-se o lalea splendida.
Chiar si violeta, atât de modesta de obicei, aspira la cinstea de a avea o sora în Rai si sustinea cu blândete ca îngerul luase cu el o violeta.
Singur, ghiocelul statea deoparte, în tacere.Celelalte flori uitasera de el.
Deodata, din înaltul cerului o lacrima ca o perla cazu si prinse a straluci pe ghiocelul cu tulpinita frânta. Îngerul nu mai aparu; însa o voce divina strabatu vazduhul înmiresmat, ca o ruga blânda si necontenita.
-Biata floare, zise , floare cu adevarat modesta; pentru ca te-am vatamat, cere-mi
o rasplata; spune-mi, ce doresti?
- Mai nimic, raspunse ghiocelul.
- Vrei parfumul trandafirului?
Nu.
- Stralucirea lalelei?
- Nu.
- Albastrul brebenelului?
- Nu.
- Frunza parfumata a lamâiului?
- Nu.
-Atunci, ce doresti?
- Pentru ca îti face placere sa-mi oferi un dar, Stapâne, da-mi voie sa ma nasc si sa
înfloresc iarna, sub zapada si promoroaca si fa ca la mireasma mea îmbatatoare, la
aparitia mea binecuvântata, oamenii înaspriti si înfrigurati de vânt si de ger sa se
simta încalziti si întariti de speranta apropiatei primaveri, a soarelui de foc cu
raze divine.
Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zâmbeste dupa urâcioasa iarna, alb ca si cum ar mai purta înca urma lacrimii sfinte.





sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Claudiu Puscau - portret de regizor

Tatăl / The Father

un film de/a film by Claudiu Puşcău
cu/cast: Edgar Nistor, Amelia Ursu, Vlad Grecu, Marius Chivu,
Alexandra Bîrleanu, Profira Serafim, Adrian Drăgănescu
D.O.P Silviu Crângureanu
Producător/Producer Claudiu Puşcău, Silviu Crângureanu, Daniel Puşcău
present in official competition at Quest Europe International Film Fest 2009, Best Film Fest Braşov 2009 & Moscow Short Film Festival 2010

Tatăl / The Father from claudiu puscau on Vimeo.



The Road
cu/with Amelia Ursu, Ciprian Necşuţu
imagine/d.o.p Silviu Crângureanu,
scenografie/art director Alexandra Tudor
scenariu şi regie/written & directed by Claudiu Puşcău

The Road from claudiu puscau on Vimeo.




Acorduri(Accords)



Reşiţa: PORTRET / Claudiu Puşcău regizor expert în scurtmetraje

Reşiţeanul se poate lăuda cu o experienţă bogată în film. Are o serie de scurtmetraje regizate de el şi a jucat în multe piese de teatru.
Claudiu Puşcău este o dovadă vie a faptului că perseverenţa te poate face să obţii tot ce-ţi doreşti. Pasiunea lui pentru teatru şi film a ieşit la suprafaţă de abia în perioada liceului.

„Pasiunea mea pentru film şi teatru a fost oarecum ascunsă, asta pentru că de abia în clasa a X-a am început să cochetez cu teatrul. Am intrat într-o trupă care se numea Altfel şi era a Casei de Cultură a Studenţilor. După aceea, timp de un an, am jucat într-o trupa în care aveam piese de teatru numai în engleză. E.T s-a numit“, şi-a amintit Claudiu. Trupa care a prins cel mai bine la public a fost totuşi „Simbol“. „A fost cea mai de succes trupă în care am jucat atunci. Publicul ne plăcea“, a spus tânărul.

A început cu o dramă

Pasiunea lui pentru teatru a început să prindă contur atunci când Claudiu s-a hotârât să urmeze o facultate în domeniu. A ales facultatea de arte, la secţia regie, film şi teatru. „Am ales regia pentru că ea combină toate artele. Cuprinde şi actorie şi muzică şi film. Acum se pune foarte mult accent pe teatru stradal“, a spus regizorul.

La ora actuală, Claudiu Puşcău lucrează pe proiecte. Are o serie de scurt metraje în spate. Cu toate acestea, Claudiu nu şi-a uitat prima creaţie. „În clasa a XI-a, am făcut un prim film. A fost un scurtmetraj de aproximativ jumătate de oră care se numea «Ultimul pas» şi este o dramă. Îmi plac mult dramele pentru că eu sunt o fire mai pesimistă“, a adăugat tânărul. Băiatul povesteşte cum a reuşit să dea viaţă primului său film. „Ţin minte că aveam totul împrumutat. De la scule şi până la haine pentru actori. Mai aduceam şi de acasă fiecare cum putea“, îşi aminteşte Claudiu.

Filmele sale au ajuns şi peste hotare

Claudiu Puşcău a regizat mai multe scurtmetraje. Ultimele trei au fost cele mai apreciate producţii ale sale. Unul dintre ele a ajuns şi la Festivalul de Film din Polonia. „Din 24 de filme din toate ţările am avut norocul ca şi al meu să se numere printre ele“, a spus tânărul.

Astăzi, lucrează la o altă dramă de scurt metraj şi în această toamnă va lucra ca editor la o serie de documentare. „Când îţi pui ceva în cap şi realizezi acel lucru, începi să te gândeşti la următoarea etapă“, a spus tânărul regizor.

Întrebări şi răspunsuri

Ce-ţi place mai mult, teatrul sau filmul?
Amândouă îmi plac. Este o mare diferenţă între ele, la fel cum e diferenţă între a fi actor şi a fi regizor. Am ales să fiu regizor, pentru că am o libertate mai mare de exprimare. Ca actor îţi spune producătorul ce trebuie să faci şi cum să faci.

Meseria pe care ţi-ai ales-o îţi aduce satisfacţii financiare?
Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, trebuie să faci
şi compromisuri. La început este mai greu, însă cu timpul din această meserie se câştigă destul de bine.

ce-i place?
„Îmi place filmul, teatrul, fotografia. Îmi place foarte mult să călătoresc. Îmi place să am libertate de exprimare şi să am posibilitatea să mă exprim liber fără să fiu presat de grabă sau de timp”.
ce nu-i place
„Nu-mi place graba, stresul şi lucrurile făcute pe fugă. Nu-mi place ipocrizia şi nu îmi place faptul că oamenii nu au iniţiativă. Nu suport lucrurile comerciale, deşi este foarte greu la noi să fii original”. (sursa adevarul de seara / resita)

blog/site: http://claudiupuscau.blogspot.com/