Nu-i luaţi cîntecul, că îi luaţi viaţa! Acest "slogan" ar putea fi valabil pentru orice artist dăruit
Noi ne referim acum la Tatiana Stepa, o fiinţă minunată, care primeşte senină şi cuminte toate loviturile grele servite de destin cu prea multă bunăvoinţă. În ciuda tuturor obstacolelor, ea continuă să stea dreaptă pe scenă şi să dăruiască din întreaga sa fiinţă. Ştie că are de plătit un preţ pentru darul dumnezeiesc pe care l-a primit în această viaţă şi nu se lasă îngenuncheată de "furtunile" ce tot năvălesc asupra sa. Ea doar se roagă. "Mă întorc la tine, Mare Neagră,/ la malul tău mă închin şi tac/ că nu mai tu vei şti să vindeci/ ce nu mai are nici un leac./ Te strig de dincolo de moarte,/ la ţărmul tău să mă primeşti,/ să mă asculţi şi apoi, tăcuto,/ să scriem pe nisip poveşti/ Mare Neagră, vrem să vii, să speli zările lumeşti,/ dă-ne suflet de copii, dacă ne mai iubeşti/ Mare Neagră, vrem să vii, să speli zările lumeşti,/ dă-ne suflet de copii, dacă ne mai iubeşti, dacă ne mai iubeşti// Te rog pe tine, Marea Neagră,/ cum L-aş ruga pe Dumnezeu/ să ştergi cu valurile tale/ şi lacrima din gîndul meu/ Şi, Doamne, cît eşti de frumoasă,/ şi mie cît de dor mi-a fost!/ Ţi-aş aşterne cîntecul pe valuri,/ să-mi fie leac şi adăpost./ Mare Neagră, vrem să vii, să speli zările lumeşti,/ dă-ne suflet de copii, dacă ne mai iubeşti/ Mare Neagră, vrem să vii, să speli zările lumeşti,/ dă-ne suflet de copii, dacă ne mai iubeşti, dacă ne mai iubeşti...". Aşa sună "Rugă la Marea Neagră", venită din străfundul Tatianei Stepa. (sursa Jurnalul National)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu