"Dacă esti un adevărat artist folk, nu poţi să minţi. Aici nu mai este vorba de cosmetizare, nu mai poţi mima sentimentul sau să faci playback", spune Maria Gheorghiu, un artist care s-a născut şi a copilărit la Reşiţa şi a răzbit în "jungla" din Bucureşti.
Folkul ţine de modă?
"În niciun caz nu ţine de modă. Folckul ţine de starea de spirit a fiecăruia dintre noi. Dacă ea există, există şi folkul. Dacă aceasta este nedezvoltată, nici folckul nu există. Pot exista anumite curente care să fie mai mult sau mai puţin gustate, pentru că şi folkul are etape de dezvoltare, dar câtă vreme el transmite o stare extraordinară, rămâne folk."
Ce reprezintă pentru tine muzica?
" Ai putea să trăieşti fără să cânţi?Nu aş putea să trăiesc fără muzică. Pentru mine muzica este modul suprem de a trăi. A fost în mine încă înainte de a mă naşte. Provin dintr-o familie de muzicieni şi din partea mamei şi din partea tatălui, doar mama nu a cântat. Pentru că-şi dorea foarte mult un copil care să cânte, mama mea stătea cât este ziua de lungă cu burta lipită de aparatul de radio, pentru a-mi induce mie dragostea pentru muzică. Şi uite că a reuşit. În ziua de astăzi, fac şi muzică, şi radio. "
Da, pe lângă muzică, te ocupi şi de radio.
" Emisiunea la radio se numeşte "Clubul de Joi", are loc în fiecare joi de la ora 21.00 la 24.00, la Radio Bucureşti. "
Ai şi o emisiune de televiziune.
"Da, iar în ultima vreme am avut satisfacţii deosebite şi la televiziune pentru că am reuşit să aduc în faţa publicului şi lucruri inedite. Emisiunea se numeşte "În căutarea folkului pierdut", la TVRM, un post universitar, şi este foarte urmărită de către tinerii. Fac această emisiune de un an şi jumătate şi am semnale din ce în ce mai multe şi mai frumoase, că este urmărită şi aşteptată. Pe lângă portretele pe care le fac cu artiştii, există şi momente speciale pe care le vedem mai puţin la celelalte televiziuni comerciale şi în niciun caz la cele care trăiesc doar din goana pentru senzaţional. "
Ai declarat că dacă ar fi să o iei de la capăt în muzică ai alege tot folkul, dar ai învăţa chitara cu un profesor, inclusiv chitara clasică...
"Ceea ce fac eu pe chitară este mult peste media a ceea ce se întâmplă astăzi, însă consider că totuşi nu este suficient. Altfel te dezvolţi şi din punct de vedere componistic, în momentul în care ştii foarte bine instrumentul acesta. Mi-aş fi dorit să stăpănesc foarte bine acest instrument. Mă uit cu mare admiraţie la colegii mei, cei care ştiu chitara foarte bine şi mă gândesc că poate piesele mele ar suna altfel dacă aş fi fost total dotată din punctul acesta de vedere."
Care este legătura între folk şi fado?
"Există o legătură foarte strânsă între folk şi fado pentru că amândouă lucrează cu sensibilitatea, cu sufletul artistului. Se ştie foarte clar, fado este este doina portugheză. E cântecul trist care scoate la suprafaţă tot ce are mai frumos portughezul în el. Mie fado mi s-a potrivit mănuşă. Mi s-a spus de mai multe ori că aş putea să cânt acest gen de muzică. Mi-aduc aminte că la primul meu recital în Franţa, nici nu mai ştiu câţi ani au trecut de atunci, francezii m-au comparat cu ale lor cântăreţe de fado şi mai mult decât atât mi-au oferit în dar casete cu muzică portugheză. Ei mi-au spus că după vocea şi felul meu de a fi, mi s-ar potrivi acest gen. La vremea respectivă, am receptat doar acestă informaţie şi am abandonat-o într-un sertar al memoriei. Anul trecut însă, s-a declanşat dorinţa de a cânta fado. "Curcubeul" sufletului meu, cel care a văzut tot ce e mai frumos în mine şi căruia îi datorez starea mea de graţie, ca femeie, mi-a spus: "Tu parcă eşti venită din mare şi cântecele mării ţi se potrivesc foarte bine. De ce nu încerci să cânţi fado?". În ziua în care am vorbit despre acest lucru, mi-a şi trimis pe mail un link către Dulce Pontes. Pentru că am simţit acel cântec foarte aproape de mine şi pentru că doream să-i fac o bucurie iubitului meu, l-am învăţat foarte repede. Aşa am descoperit dragostea pentru fado şi de atunci o dezvolt. Când mi-a venit confirmarea chiar din partea artistei pe care o ascult şi pe care o admir, Dulce Pontes, atunci mi-am dat seama că nu am greşit şi că nu este o întâmplare că am început să cânt fado. Una din prietenele mele dragi a ascultat o înregistrare făcută într-un club cu acest cântec şi i-a trimis-o lui Dulce Pontes. Artista a trimis un răspuns care pe mine m-a lăsat fără grai: "Are voce fatidică şi blândă, cu un accent portughez rotund. Poate cânta fado cu succes. Cred că pentru ea muzica este o raţiune de a trăi, nu oricine cântă fado pentru că muzica fado trebuie trăită cu fiecare celulă, o atingere de aripă sau un zbor frânt, o iluzie sau utopie, plâns sau bucurie, bine sau rău. Toate se găsesc în această fiinţă a lui Dumnezeu şi sunt bucuroasă că ne aflăm sub acelaşi soare". Nu poţi să cânţi fado dacă nu ai sufletul foarte mare şi foarte deschis, în fado nu poţi să minţi. Aşa cum şi în folk, zic eu că, nu poţi să minţi. Dacă eşti un adevărat artist folk nu poţi să minţi. Aici nu mai e vorba de cosmetizare. Aici nu mai poţi mima sentimentul sau să faci playback. Nu, aici ori ai ceva de oferit şi te oferi până la dezintegrare, ori te ocupi cu alte lucruri. "
Ţi s-a recomandat să urmezi drumul muzicii clasice deoarece vocea ta se încadra foarte bine în registrul muzicii de operă sau operetă. De ce ai ales folkul?
"Totul s-a întâmplat din cauza poeziei pentru că, absolut întâmpător, am mers la o şedinţă de cenaclu unde am citit parte din versurile pe care le scriam la vremea respectivă. Acolo am descoperit o lume în care poezia putea fi pusă în valoare şi am considerat că folkul este singurl gen care poate face poezia mai accesibilă. Nu toată lumea ascultă poezia recitată, când ea este cântată este deja altceva. Mi se părea că folkul este acel lucru total pe care îl poţi face atunci când ai ceva frumos în suflet de transmis celor din jurul tău."
Până la urmă, în '93, când ai câştigat trofeul la "Om Bun", cine te-a numit "Joan Baez a românilor", Socaciu sau Sterian?
"Victor Socaciu a fost cel care mi-a zis chiar pe scenă "Joan Baez a românilor". El mi-a spus aşa, dar ca să fiu sinceră, era un citat din presa franceză care mă numise aşa după primul meu concert pe care l-am avut în Normandia, la Cayenne. Întâmplarea n-a avut loc în cadrul festivalului "Om Bun", ci la emisiunea Marinei Almăşan-Socaciu, "Ceaiul de la ora 5", realizată la Arad.În acea emisiune, oaspete de oanoare era Helmut Ducadam, iar eu am fost invitată să cânt. La vremea respectivă, Lucia Sterian era psihologul emisiunii. Pentru că i-a plăcut foarte mult vocea mea atunci când m-a auzit cântând la repetiţii, l-a sunat pe vali Sterian şi l-a atenţionat să urmărească emisiunea pentru că va auzi ceva care îi va fi pe plac. "
Cu Vali Sterian ai avut o relaţie profesională aparte. Printre altele, împreună aţi reuşit să scoateţi la lumină un cântec care se afla în tine şi care te reprezintă. E vorba de Maria de Mangop. Care este povestea acestui cântec?
"Chiar spuneam, la un moment dat, că simt că mă locuieşte o prinţesă bizantină de demult. Iar multe lucuri care mi s-au întâmplat parcă mi-au confirmat asta. Poezia, Maria de Mangop, am primit-o alături de altele, de la un grup de poeţi din Piteşti. Ei ascultaseră primul meu album "Lacrimi în flăcări" şi mi-au trimis o scrisoare în care au scris mai multe poezii. Erau poezii care, spuneau ei că, mă de definesc. Aurel Sibiceanu, cel care a scris Maria de Mangop, aşa mă vedea din ceea ce cântam eu, ca pe Maria de Mangop. De văzut nu mă văzuse niciodată în carne şi oase.Când am primit scrisoarea, poezia aceasta mi s-a lipit imediat de suflet. În timp ce o citeam m-a străbătut un fior extraordinar, m-am închipuit în acea lume uitată şi am simţit că de acol vin. Melodia am compus-o foarte repede. Am lucrat această piesă cu Adrian Ordean, am imprimat-o, însă nu era ceea ce trebuia. Vali Sterian a simţit acest lucru şi mi-a spus: "Tu eşti Maria de Mangop, trebuie să facem piesa să te reprezinte". Am stat de vorbă, înainte de a o imprima, luni de zile. La un moment dat ajunsesem la starea de exasperare, pentru că tot veneam la Bucureşti, la vremea respectivă locuiam în Reşiţa, şi nu imprimam. Înregistram alte lucruri, dar nu şi piesa aceasta. Vali mi-a spus să nu mă îngrijorez pentru că trebuia să ştie foarte clar cum am gândit eu piesa, să se convingă dacă eu ştiu exact cine este Maria de Mangop şi dacă sunt într-adevăr Maria de Mangop. Într-una din seri mi-a spus: "Da, tu eşti Maria de Mangop, putem să ne apucăm de treabă". Dacă ascultaţi cu atenţie această piesă, o să vedeţi că acolo niciunul din instrumentele care se aud, nu este pus întâmplător. Nicio frază muzicală, fiecare instrument reprezintă ceva, vine din acea vreme uitată. Este un tot unitar. Vali ţinea foarte mult la această piesă, iar eu o cânt numai când simt că publicul merită cu adevărat această piesă. Nu o când oriunde şi pentru oricine."
Ce iubeşti cel mai tare şi ce deteşti cel mai mult în lumea în care trăim?
"În general iubesc toate lucrurile bune, frumoase şi luminoase, dar nu pot spune că iubesc ceva în mod special. Aş putea spune ce detest: în momentul în care simt un om că minte, că e ipocrit, că vrea să te fure sau să te bârfească, am închis căile de comunicare şi i-am întors spatele. "
Site Maria Gheorghiu: http://www.mariagheorghiu.ro/
Articol realizat de Silvana Chiujdea
Video: Folk4me
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu