Radio3Net împlineşte 5 ani. Şi atât. Adică nu prinde în cununa vieţii încă o floare, nu merge copăcel la cei cinci anişori, bla, bla. NU. RADIO3NET împlineşte 5 ani şi poartă cu mare responsabilitate şi delicateţe şi numele Florian Pittiş. Motzu, ştiu că eşti pe nor şi că nu ne-ai permite niciodată să facem din aniversări nişte evenimente deşănţate. Ştiu că eşti atent la tot ce facem noi şi ne dai semne din când în când, dacă ţi se pare că am luat-o razna şi nu suntem TOŢI PUŢINI LUAŢI ci devenim doar câte unul, aşa.
Pentru că tu ne-ai învăţat să fim luaţi cu preocuparea de a atinge oamenii, de a fi în mijlocul lor, ne-ai arătat prin exemplul personal ce înseamnă să fii simplu, direct, discret, cald. Am scris editorialul de astăzi astfel încât tu să nu imi trimiţi săgeata de pe nor, drept în mijlocul hard-discului.
O să fiu scurtă. Pentru că am observat că pe la aniversări, oamenii se pupă, se felicită toată ziua, se iau în braţe, îşi duc cadouri, pentru ca a doua zi să o ia de la capăt cu nepăsarea, lipsa de timp, răutăţile. Ba, mai mult, îşi şi aduc aminte cu plăcere „ce frumos a fost la ziua lui cutăriţă.........da........chiar dacă parcă nu a fost atât de atent cu noi, chiar dacă a stat mai mult cu X.”......si începe nebunia. Ştiţi din Caragiale, modelul.
Şi mai cred că, deşi motivul nu mai există, poate s-a diluat, destrămat, între timp sau a dispărut, nu e nevoie de cadouri şi de sclipici, e suficient doar să îl respectăm. Să ne spunem la mulţi ani în sân, dacă nu mai avem cui şi măcar să zâmbim în arc de cerc deschis.
Astfel încât, eu, Nicoleta Balaci, cea care, întâmplător, era în această echipă şi când s-a născut conceptul de Radio3Net, îmi doresc, de ziua noastră aşa: să fiţi voi sănătoşi, cei care ne dedicaţi din timpul vostru, cei care ne certaţi, ne îndrumaţi paşii de multe ori, ne spuneţi că v-aţi dori altceva de la noi. Nu ştiu dacă v-aţi prins, dar am crescut împreună, deoarece acest concept new media nu era nicăieri când noi ne-am lansat şi chiar acum nu este în formula amplă propusă de noi şi, de aceea, a trebuit să bătătorim împreună un teren necunoscut, adeseori minat. Imi mai doresc să ne ducă mintea, vocile, deschiderea, să putem ţine nivelul acestui post la ceea ce Motzu a năzuit în modul lui vizionar. Îmi mai doresc să trecem prin momentele noastre grele-proaste-extraordinare tot alături de voi, ca o echipă, pentru că aşa le ducem mai uşor, bune-rele, ce or fi. Îmi mai doresc să ne fiţi alături şi în această perioadă în care am luat decizia să ridicăm puţin ştacheta, să încercăm să promovăm, noi către voi, voi către ceilalţi, idei, muzici, concepte care odinioară funcţionau, acum nu mai fac parte din ingredientele societăţii moderne. Acele valori desuete care nu mai fac obiectul preocupării majorităţii.
Îmi mai doresc să vă pot zice La mulţi ani în fiecare zi, pentru simplul fapt că am descoperit în ziua respectivă un nou motiv să mă bucur, atât eu, cât şi colegii mei, de voi toţi, publicul nostru, cei care, de fapt, completează echipa Radio3Net „Florian Pittiş”.
Pentru că tu ne-ai învăţat să fim luaţi cu preocuparea de a atinge oamenii, de a fi în mijlocul lor, ne-ai arătat prin exemplul personal ce înseamnă să fii simplu, direct, discret, cald. Am scris editorialul de astăzi astfel încât tu să nu imi trimiţi săgeata de pe nor, drept în mijlocul hard-discului.
O să fiu scurtă. Pentru că am observat că pe la aniversări, oamenii se pupă, se felicită toată ziua, se iau în braţe, îşi duc cadouri, pentru ca a doua zi să o ia de la capăt cu nepăsarea, lipsa de timp, răutăţile. Ba, mai mult, îşi şi aduc aminte cu plăcere „ce frumos a fost la ziua lui cutăriţă.........da........chiar dacă parcă nu a fost atât de atent cu noi, chiar dacă a stat mai mult cu X.”......si începe nebunia. Ştiţi din Caragiale, modelul.
Şi mai cred că, deşi motivul nu mai există, poate s-a diluat, destrămat, între timp sau a dispărut, nu e nevoie de cadouri şi de sclipici, e suficient doar să îl respectăm. Să ne spunem la mulţi ani în sân, dacă nu mai avem cui şi măcar să zâmbim în arc de cerc deschis.
Astfel încât, eu, Nicoleta Balaci, cea care, întâmplător, era în această echipă şi când s-a născut conceptul de Radio3Net, îmi doresc, de ziua noastră aşa: să fiţi voi sănătoşi, cei care ne dedicaţi din timpul vostru, cei care ne certaţi, ne îndrumaţi paşii de multe ori, ne spuneţi că v-aţi dori altceva de la noi. Nu ştiu dacă v-aţi prins, dar am crescut împreună, deoarece acest concept new media nu era nicăieri când noi ne-am lansat şi chiar acum nu este în formula amplă propusă de noi şi, de aceea, a trebuit să bătătorim împreună un teren necunoscut, adeseori minat. Imi mai doresc să ne ducă mintea, vocile, deschiderea, să putem ţine nivelul acestui post la ceea ce Motzu a năzuit în modul lui vizionar. Îmi mai doresc să trecem prin momentele noastre grele-proaste-extraordinare tot alături de voi, ca o echipă, pentru că aşa le ducem mai uşor, bune-rele, ce or fi. Îmi mai doresc să ne fiţi alături şi în această perioadă în care am luat decizia să ridicăm puţin ştacheta, să încercăm să promovăm, noi către voi, voi către ceilalţi, idei, muzici, concepte care odinioară funcţionau, acum nu mai fac parte din ingredientele societăţii moderne. Acele valori desuete care nu mai fac obiectul preocupării majorităţii.
Îmi mai doresc să vă pot zice La mulţi ani în fiecare zi, pentru simplul fapt că am descoperit în ziua respectivă un nou motiv să mă bucur, atât eu, cât şi colegii mei, de voi toţi, publicul nostru, cei care, de fapt, completează echipa Radio3Net „Florian Pittiş”.
text: Nicoleta Balaci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu