Maria Gherghiu - lansare de album "Curcubeu"

Articol din Certitudinea.ro

"Mierla fără folos" Maria Gheorghiu s-a cufundat în "Curcubeu"

Curcubeul este semn de legătură veşnică între om şi Dumnezeu. Se spune că atâta vreme cât pe cer apare curcubeul, Dumnezeu nu i-a uitat pe oameni. Aşa cum nici Maria Gheorghiu nu şi-a uitat publicul, căruia îi dăruieşte “această poveste rostită şi cântată, numită CURCUBEU”. Luni, 27 septembrie 2010, la Clubul One din Bucureşti, Maria Gheorghiu şi-a lansat “Curcubeul”, cel mai recent album al său.

“Curcubeul” Mariei Gheorghiu

“Noutatea acestui album vine din faptul că este construit în jurul unei idei. Ideea de curcubeu care, se ştie, are multe semnificaţii. El este podul plutitor al cerurilor, este drumul pentru locuinţa din cer. Totodată, el reprezintă aspiraţia omului către perfecţiune şi cel mai preţios dar pe care îl primeşti atunci când iubeşti. În tradiţia populară se spune că sufletele celor drepţi urcă pe curcubeu spre cer. De fapt, curcubeul este cel care uneşte pământul de cer. Albumul are un fir roşu care urmăreşte povestea perechii ideale care se caută dincolo de spaţiu şi timp, este o poveste fără început şi fără sfărşit, cu trăiri, căutări şi împliniri terestre şi celeste. De fapt, CURCUBEUL este starea de spirit a celor care încă mai cred în iubire şi în puterea ei de a ne vindeca de încrâncenare. CURCUBEUL reprezintă împlinirea mea ca artist şi ca femeie, el aduce multă lumină şi senin în viaţa mea, chiar dacă uneori lucrul acesta doar se întrezăreşte printre lacrimi. În definitiv, şi lacrimile fac parte din ceea ce suntem şi uneori sunt chiar necesare pentru a realiza de cât “uman” mai dispunem”.
Înregistrările la acest album s-au realizat în studioul lui Adrian Cristescu, Maxima Records, iar discul a fost editat de Intercont Music Romania. “Curcubeul” are o poveste, şi la concretizarea ei în album şi-a adus contribuţia şi actorul Eusebiu Ştefănescu. Poemele prezente pe album – şi care au fost recitate şi în cadrul concertului de lansare – sunt semnate de Octavian Paller, Miron Manega, Andrei Radu, Ghiorghios Seferis, Teodor Pâca şi Maria Gheorghiu.

Prietenii “Curcubeului”

Cuvântul de întâmpinare i-a aparţinut, bineînţeles, Mariei, care l-a invitat pe scenă pe părintele Beşleagă de la Închisoarea Jilava pentru a sfinţi locul. Căci, odată cu lansarea albumului, One devenea, din restaurant şi terasă, club: “Pe lângă mâncare şi băutură, aici se va servi şi cultură”, ne-a destăinuit cantautoarea, devenită imaginea clubului, unde va susţine concerte o zi pe săptămână, respectiv luni.
De aproximativ un an de zile, chitara Mariei Gheorghiu este acompaniată în concerte de clapele lui Radu Graţianu, iar de atunci muzica sa a căpătat deschidere şi amplitudine. Nu s-a dezminţit nici de data aceasta, Maria fiind, cum spun artiştii, în voce şi făcând un show de excepţie.

Au fost prezenţi la lansarea “Curcubeului”: Eusebiu Ştefănescu – invitat special, Zoia Alecu, Ducu Bertzi, Doru Stănculescu, Eugen Avram, Alina Manole, Codruţa şi Mihai Lojewski (grupul Cantos), Horia Stoicanu, dar şi persoane din afara « breslei »: Doru Braia, generalul Mircea Chelaru, Denisa Popovici (liderul Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR), Ioan Iacob (Preşedintele Fundaţiei culturale "HESPERUS"), Miron Manega, Laurian Stănchescu etc. Ion Marinescu Ţurlă, Cristian Paţurcă şi Tic Petroşel, acompaniat la clape de Marlene Hristea, au susţinut mini-recitaluri în pauza dintre cântările Mariei Gheorghiu. Zoia Alecu, care a stat pe jos, în faţa scenei (pentru a fi mai aproape de Maria), a urcat la un moment dat lângă ea, pentru a cânta împreună refrenul de la “Vara întâmplător”.
Un moment amuzant în cadrul spectacolului a fost suplinirea funcţiei de stativ (care dispăruse de pe scenă cu puţin timp înainte) de către Liviu Opran, un puşti de 16 ani. “Stativul” nu a tremurat deloc pe tot parcursul piesei “Gracias a la vida”, din repertoriul lui Joan Baez.


Piesele de rezistenţă

Codruţa Lojewski, jumătatea feminină a grupului Cantos, a acompaniat-o la flaut pe Maria la unul dintre cele mai răscolitoare cântece de pe album şi pe care artista îl cântă la fiecare concert: “Adună-mi, mamă, umbra” pe versurile poetului Miron Manega. Cu atât mai copleşitor pentru poet, care îl auzea pentru prima oară după moartea tatălui său. Numele lui Miron Manega se leagă şi de cea de-a doua piesă de rezistenţă din “Curcubeu”, respectiv “Aripi de drum”, scrisă în memoria Tatianei Stepa. Nu multă lume ştie că Maria a scris prima strofă şi refrenul acestui cântec, după care nu a mai putut continua, rugându-l pe Miron să o ajute. Ceea ce acesta a şi făcut, scriind următoarele două strofe.
De versurile de la “Jocul” lui Octavian Paller se mai leagă o poveste. Aceea că Maria şi le-a ales ca epitaf atunci când o fi să se ducă: “Tare mult mi-aş dori ca unul din cântecele CURCUBEULUI să fie perceput şi de către ceilalţi, aşa cum l-am simţit eu, adânc săpat şi filtrat în suflet ca LUMINA însăşi. E vorba de JOCUL lui Octavian Paler ale cărui cuvinte fac parte din fiinţa mea acum (... dar eu am văzut norul şi-am auzit CÂNTECUL şi înainte de-a mă învinge, SOARELE m-a făcut fericit!). Este concluzia discului şi într-un fel şi testamentul meu artistic.”


Maria şi Dulce Pontes

Pe lângă melodiile de pe album, Maria ne-a delectat şi cu piese mai vechi, precum: “Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt”, “Floare de vârtej”, “Blestem”, “Fluieraş de os”, “Cântec din Fanar” şi “Cancao do Mar”, celebrul fado al cântăreţei portugheze Dulce Pontes. Cu un an în urmă, aceasta a felicitat-o personal pe Maria pentru originalitatea şi performanţa interpretării. Cum a ajuns Dulce Pontes să-şi afle piesa interpretată de româncă, ne-a povestit chiar Maria Gheorghiu: “Cu Dolce Pontes, povestea se leagă de o înregistrare a fado-ului “Cancao do Mar”, pe care eu l-am cântat într-un club din Bucureşti. O prietenă l-a înregistrat şi i l-a trimis, prin cineva cunoscut, artistei. Răspunsul a venit de la ea prin poşta electronică, iar ulterior, când această prietenă a ajuns în Portugalia, a contactat-o, şi urmarea a fost că mi-a trimis un pachet cuprinzând câteva CD-uri cu muzică portugheză, inclusiv muzica ei”.

Maria şi Cassandra

Speranţa Mariei este, cine altcineva?, decât fiica ei, Maria Cassandra – care are o voce superbă, mult mai bună decât a mamei, după cum ne-a mărturisit chiar artista – dar care refuză să cânte: “Mi-aş fi dorit tare mult ca Maria Cassandra să cânte, pentru că are o voce îngerească. Am auzit-o o singură dată cântând, într-un an de Crăciun, când ajunsă acasă, obosită după un lung turneu în Statele Unite, a venit la mine şi mi-a spus: “De data asta te colind eu pe tine, tu ai colindat destul!”. Când i-am spus că aş vrea să o aud cântând mai des, mi-a răspuns, la fel cum le-a răspuns tuturor, că ea niciodată nu va ajunge să cânte mai bine ca mine şi, decât aşa, mai bine deloc. Poate că odată va depăşi acest complex. Eu încă mai sper”.
Cu timbru plus concepţie originale, Maria Gheorghiu a reuşit să devină din “Mierla fără folos”, cum se credea odată, Vocea pe care Eusebiu Ştefănescu a descris-o atât de frumos, într-o declaraţie pentru Agerpres: “Vocea cu rezonanţe de cristal şi de aur curat, izvorâtă din sufletul Mariei Gheorghiu ca o lumină strecurată”.

www.certitudinea.ro